1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Adrian Năstase candidează la preşedinţia României

Horaţiu Pepine17 august 2004

Adrian Năstase şi-a anunţat intenţia la Mălini, satul natal al lui Nicolae Labiş, într-un cadru lipsit de protocol. Premierul şi-a propus să renunţe la accentele emfatice care au caracterizat campania PSD pentru alegerile locale.

https://p.dw.com/p/B37c

Intenţia pare destul de clară. După lansările cu mare pompă făcute la Bucureşti în luna mai, partidul a schimbat registrul, alegînd varianta simplicităţii. Lansarea candidaturii lui Mircea Geoană, de exemplu, cu efecte speciale şi cu discursuri grandilocvente nu a dus nicăieri. Aşadar ne putem aştepta de aici înainte la o campanie care va cultiva retorica modestiei. De altfel primul ministru a început să bată ţara pe jos, într-o ţinută simplă şi fără alai.

El şi-a anunţat candidatura pe un ton confesiv în faţa unui grup mic de oameni, cu aerul că îi preţuieşte pe ei mai mult decît înalta societate de la Bucureşti sau pe mulţimile din marile oraşe. Voi sînteţi oamenii care contează a părut să spună Adrian Năstase, oamenii simpli, modeşti şi neştiuţi de la ţară. Micul discurs pe care l-a ţinut în satul Mălini conţine însă şi ingrediente din mai vechile campanii xenofobe ale PDSR de odinioară.

“Eu cînd a fost greu în ţară, a spus Adrian Năstase nu am plecat în străinătate, nu am mers să lucrez pe nu ştiu unde, să fiu plătit de marile organisme internaţionale”. Adrian Năstase a făcut aluzie la Teodor Stolojan care a petrecut cîţiva ani ca funcţionar la Banca Mondială. Dar semnificativ este că primul ministru face recurs la atitudinea reticentă a ţăranilor faţă de străinătate, faţă de schimbare, că încearcă să reînvie xenofobia pe temeiul căreia FSN şi Ion Iliescu au cîştigat alegerile în primii ani de după căderea comunismului. Aşadar candidatul celui mai puternic partid din România, mizează pe forţele retrograde, pe teama de schimbare şi nu pe dinamismul unei societăţi care se pregăteşte să intre în Uniunea Europeană. Dacă Adrian Năstase va persevera în campania sa rurală pe aceste teme, va face un pariu politic riscant. El pare să creadă că România rurală este încă prizoniera unor forme mentale vechi, în general ostile străinătăţii. Este posibil ca într-o oarecare măsura să fie aşa. Dar între timp, foarte mulţi români văd în plecarea în străinătate nu o culpă, ci, dimpotrivă, o virtute şi o speranţă. Să lucrezi în străinătate şi apoi să te întorci în satul tău este noul orizont care se deschide pentru românii de vîrstă tînără şi medie.

De ce mizează totuşi şeful guvernului pe forţele conservatoare? Rezultatele de la locale au arătat că alegătorii PSD nu sînt aceia dinamici, care pleacă la cules de căpşuni sau la alte munci sezoniere, în Spania sau Marea Britanie, ci aceia care se tem să plece şi care rămîn prizonierii modului lor de viaţă. Asta înseamnă că cele mai însemnate realizări de politică externă, dar cu impact puternic asupra economei românesti nu pot fi utilizate în campanie.

Se pare că Adrian Năstase şi partidul său se află într-o situaţie ingrată. Deşi în esenţă propun un program de integrare europeană, sînt nevoiţi să mizeze în secret pe sentimente ostile integrării.