Adrian Papahagi vs Marin Anton

Anunţul privitor la retragerea din politică a lui Adrian Papahagi a scurtcircuitat societatea simpatizanţilor Mişcării Populare. Cu puţin timp în urmă, profesorul de la Cluj, dezaproba în termeni categorici adeziunea la PMP a deputatului PNL, Marin Anton, de fapt un fost militant PDL, trecut la liberali în preziua moţiunii de cenzură împotriva guvernului Boc. Adrian Papahagi declarase ferm că partidul va trebui să aleagă între el şi Marin Anton, iar înaintea şedinţei de integritate şi arbitraj se arătase foarte optimist în privinţa susţinerii de care se bucură: ”Veţi vedea că merită să aveţi încredere în acest partid cu adevărat altfel. Spiritul său este tânăr şi reformist, iar eu nu mă las şi nu vă las.”(mesaj pe facebook pentru simpatizanţi)

Se înţelege că după un asemenea mesaj, rezoluţia comisiei de arbitraj care a dat undă verde înscrierii lui Marin Anton în PMP la propunerea Elenei Udrea, îl pune pe Adrian Papahagi într-o postură extrem de delicată. Anunţul privitor la retragerea sa din viaţa politică a părut să fie singura soluţie de natură să-i conserve demnitatea neştirbită: ”Din raţiuni personale, care nu mă implică decât pe mine, am decis să mă retrag din viaţa politică. Voi continua să lupt, ca intelectual, pentru valorile în care cred şi pentru asanarea spaţiului public românesc. Voi acorda mereu sprijin şi încredere Partidului Mişcarea Populară, al cărui fondator sunt, şi Preşedintelui Traian Băsescu.”

Retragerea sa demnă şi elegantă ar putea fi un exemplu de conduită morală în viaţa publică românească. Dar întrebarea care se pune este dacă nu cumva lectura acestui episod în strictă cheie morală nu împiedică observarea unor lucruri de mare relevanţă politică. Deputatul Marin Anton a părut să fie judecat pentru traseismul său, dar se ignoră că el părăseşte PNL, un partid aflat la putere, pentru unul care abia a reuşit să se înscrie în registrul partidelor şi care figurează în intenţiile de vot pe la 4-5%. Mai mult, ca membru PMP el pierde drepturile pe care le are un deputat care face parte dintr-un grup parlamentar legal constituit.

Aşadar giurgiuveanul Marin Anton nu caută beneficiile mărunte ale traseistului de rând, cu atât mai mult cu cât este un multimilionar în dolari (revista Forbes). Ar fi mult mai realist dacă am vedea aici nu o dezertare banală, ci o regrupare a oligarhiei discrete care conduce administraţia românească sub toate partidele. Marin Anton a ocupat funcţii aparent modeste de secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi apoi de secretar de stat în Ministerul Mediului. Anterior fusese implicat în mai multe scandaluri (ex Rafo Oneşti), dar a rămas neatins şi nici ANI nu a emis nicio sesizare în ceea ce îl priveşte. Abia la Ministerul Mediului a atras atenţia asupra sa din cauza susţinerii fără rezerve pe care o acordase proiectului minier de la Roşia Montana. Acest fapt ar trebui să fie un semnal de alarmă şi pentru alţi noi aderenţi PMP ca Theodor Paleologu, de exemplu, care nu a ezitat să participe la manifestaţiile de protest împotriva Gold Corporation. Problema sosirii în PMP lui Marin Anton nu este aşadar atât una de natură morală, cât una de conţinuturi politice. PMP nu a prezentat de fapt niciun program politic, preferând să defileze cu steagurile ”reformei”, ”integrităţii”, opţiunii ”pro-occidentale”, dar ce se ascunde în spatele acestor frumoase generalităţi încă nu se ştie. Marin Anton ar putea fi un indiciu. Elena Udrea, care pare să ocupe cu tot mai multă energie o poziţie dominantă, pare la rândul ei să scoată PMP din ambianţa conservatoare cultivată cu stăruinţă de medievistul de la Cluj şi să o ducă către liberalismul laic branşat la ultimile noutăţi. Recent Adrian Papagahi condamna legea belgiană care depenalizează euthanasierea copiilor. E posibil ca în curând tipul acesta de orientare să nu mai găsească nicio posibilitate de manifestare la PMP. Acestea sunt deocamdată indicii firave a ceea ce se petrece în sânul noului partid şi de care, aşa cum prea bine se vede, nici membrii fondatori nu au deplină cunoştinţă.

În sfârşit un nou test foarte important şi care va defini evoluţia viitoare a grupării în multe privinţe este alcătuirea listei de candidaţi la alegerile europene. PMP nu are prea multe şanse să trimită la Bruxelles mai mult de un singur deputat, ceea ce face ca desemnarea capului de listă să fie un gest definitoriu.