Afacerea cu răpiri

Menţionând „finalul fericit” al capturării navei germane Hansa Stavanger, Frankfurter Allgemeine Zeitung ne îndeamnă să nu deplângem revocarea proiectatei operaţiuni de eliberare a navei şi echipajului pe care ar fi urmat s-o întreprindă unităţi de comando germane.

Dar ziarul extrage şi morala întâmplării. „O putere comercială precum Germania ar trebui totuşi să fie în stare să-şi scoată din încurcătură cetăţenii chiar şi fără ajutor extern”. De această dată, „ca şi de-atâtea ori în trecut, eliberarea lor s-a produs în urma unor negocieri. Oricât de pipărată ar fi, suma plătită nu poate fi prea mare câtă vreme e vorba de salvarea unor vieţi omeneşti. Dar şi preţul politic e mare. Pentru că piraţii au învins din nou”, constată, nu fără amărăciune, ziarul din Frankfurt.

Stuttgarter Zeitung remarcă faptul că achitarea sumei importante cerute ca răscumpărare „n-avea alternativă, deşi banii daţi nu reprezintă în cele din urmă decât o investiţie în promovarea viitoarelor acţiuni piratereşti". La rândul lor forţele de securitate germane au demonstrat că nu sunt în stare să efectueze o acţiune de eliberare, mai regretă ziarul din Stuttgart.

Şi mai trist este că unii comentatori din vest continuă să le găsească scuze răpitorilor de oameni. Dresdner Neueste Nachrichten relevă că desfăşurările de forţe militare în această zonă maritimă ar avea limitele ei, cauzele pirateriei "neputând fi eliminate decât dacă somalezii nu vor mai considera capturarea şi deturnarea de nave drept unica ocupaţie în stare să le ofere posibilitatea de a-şi hrăni familiile".

Cu mai mult realism abordează situaţia cotidianul conservator Die Welt. Potrivit ziarului berlinez, „nu vom trăi să vedem sfârşitul pirateriei decât dacă luăm măsuri curajoase. Naţiunile afectate ar face bine să-i conceapă pe corsari ca pe inamici, iar faptele lor ca pe o declaraţie de război la adresa libertăţii schimburilor comerciale”. Ar fi nevoie ca piraţii să fie vânaţi ca vrăjmaşii de pe câmpul de luptă. Ziarul îi recomandă Comunităţii Internaţionale ca, într-un prim pas, "să-şi manifeste hotărârea şi dârzenia printr-o probă de forţă. Apoi ar trebui interzisă plata de răscumpărări. În fine, într-o a treia fază, ar trebui preluate zonele de coastă ale statelor eşuate şi transferate sub administraţia unor ţări sănătoase, chiar dacă asemenea demersuri ar fi denunţate instantaneu şi calificate drept neocolonialism", mai precizează cotidianul german.

Problema e că răpirea de oameni îşi dă roadele scontate. Cazul celor două ziariste arestate de nord-coreeni şi eliberate cu ocazia vizitei lui Bill Clinton la Phenian nu e decât o dovadă în plus în acest sens. Frankfurter Rundschau relevă că această vizită este ea însăşi o cedare, răsplătind şantajul comis de nord-coreeni pe spinarea celor două americance închise de regimul stalinist.

Vizita evidenţiază „cât de periculoasă li se pare, între timp, americanilor, că a devenit Coreea de Nord, o ţară al cărei dictator pare să fie incurabil bolnav şi e ca atare slăbit”, după cum remarcă Süddeutsche Zeitung. Dispariţia lui de la putere ar provoca subit, potrivit ziarului din München, un vid de putere cu atât mai primejdios, cu cât regimul dispune de arme nucleare, iar China şi-a manifestat în ultimele luni incapacitatea de a mai controla situaţia.

Ştiind că America „îşi trimite foştii preşedinţi în cele mai dificile misiuni diplomatice”, şi că eliberarea celor două ziariste fusese probabil decisă înaintea călătoriei sale, unii editorialişti speră ca Bill Clinton să reuşească să-i reintegreze pe nord-coreeni în Comunitatea Internaţională.

În mod vădit, a te deda iluziilor celor mai nebuneşti continuă să fie un sport popular.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz