1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Afacerile din paradisul lumânărilor

26 noiembrie 2010

Băncile cad, spitalele se golesc de doctori, taxele se înmulţesc, fabricile îşi reduc activitatea, dar vânzările de lumânări merg bine.

https://p.dw.com/p/QJ7W
Imagine: AP

Cabinetul stomatologic "Sfinţii Petru şi Pavel”, spălătoria ecologică “Bob de rouă”, societatea comercială “Chivotul Mare” sau “Ţarina Păstorului” sunt tot atâtea firme care funcţionează sub oblăduirea Arhiepiscopiei Ortodoxe din Bucureşti. Obiceiul profitabil al unor astfel de activităţi economice nu este specific doar cultului ortodox, fiind prezent şi la alte confesiuni. Dar, fiind majoritară, Biserica Ortodoxă Română obţine cele mai consistente venituri din astfel de activităţi. Aproape jumătate din fondurile cheltuite de Patriarhia Română pentru activităţi sociale şi filantropice provin din donaţiile credincioşilor şi 15% din fonduri externe. Majoritatea acestor surse de finanţare sunt scutite de taxe şi au devenit un paradis fiscal al României. Există o controversă îndelungată pe marginea impozitării/neimpozitării instituţiilor de cult dar, în lipsa unui control extern, puţine argumente, fie ele pro sau contra, pot fi susţinute. O certitudine este însă că, de aproape un deceniu, Arhiepiscopia Ortodoxă a Bucureştiului şi Patriarhia Română nu au mai fost controlate de către inspectorii fiscului.

Însă dincolo de orice discuţie sunt faptele dezvăluite într-un serial anchetă publicat de către cotidianul “Adevărul”. Statul român a cedat gratuit cultelor un număr de 200 de clădiri, care nu s-au aflat niciodată în proprietatea unei instituţii religioase, obiectivul declarat fiind înfiinţarea de aşezăminte sociale. Jurnaliştii de la “Adevărul” au descoperit însă că proprietăţile primite au fost folosite exclusiv pentru obţinerea de profit: au fost tăiate păduri şi livezi sau, sub acoperirea titulaturii de centru religios, a fost înfiinţat un hotel unde nu se emit, desigur, facturi fiscale.

Dacă astfel de cazuri sunt sau nu izolate nu vom afla prea curând întrucât instituţiile de stat nu sunt sesizate de către înalţii prelaţi cu privire la neregulile din curtea proprie, ci de către jurnalişti. Şi cum în România există mult mai puţini jurnalişti decât preoţi, ar dura mult până ce toate afacerile instituţiilor religioase ar fi verificate.

Autorităţile au demarat o anchetă ca urmare a articolelor din “Adevărul”, însă niciuna dintre neregulile semnalate nu ar fi fost posibilă fără colaborarea sau ochii închişi ai aceloraşi autorităţi. Deocamdată, până ce Fiscul va decide să viziteze şi curtea instituţiilor religioase, lumânările vor continua să ardă nestingherite.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Medana Weident