Ahmed Qurei - cea de-a doua lună de guvernare

Luna martie a acestui an a adus mari speranţe în schimbarea de personal şi cea instituţională la vîrful ierarhiei palestiniene. Liderul teritoriilor autonome, Yasser Arafat, acceptase, atunci, instituirea funcţiei de prim-ministru. Poziţia a fost ocupată de Mahmud Abbas, adjunctul lui Arafat şi favoritul autorilor "foi de parcurs" care ar trebui să conducă Orientul Mijlociu spre pace. Arafat a înţeles să rezume la minim transferul de autoritate către anumite instituţii vitale, în special poliţia, astfel că Abbas a demisionat. Succesorul său, Ahmed Qurei, se menţine în funcţie mai mult decît se aşteptau observatorii.

Qurei anunţase, la instalarea în funcţie, că va rămîne premier vreme de exact o lună, cît, de altfel, îl şi mandatase, la învestire, preşedintele Yasser Arafat. Luna a trecut, însă, iar Qurei, alias "Abu Ala", îşi vede pe mai departe de conducerea Executivului. Nu renunţă, chiar dacă între timp nimic nu s-a modificat: Yasser Arafat ţine cu dinţii de poziţia sa reprezentativă, premierul continuă să nu deţină controlul asupra serviciilor secrete iar şansele unei încetări a focului acceptată de grupările radicale islamiste Hamas şi Jihad sunt cvasinule. E drept, Hamas a anunţat, în această dimineaţă, că ar putea să renunţe la hărţuirea militarilor şi civililor israelieni în cazul în care armata statului evreu va opera în mod similar. Dar despre armistiţiu nici nu s-a pus problema.

Statele Unite au lăsat, la rîndul lor, să se înţeleagă că le sunt de ajuns problemele din Irak. Contactele cu partea palestiniană şi cu Abu Ala nu au fost îngheţate, însă mesajul este limpede: aşa cum i s-a cerut şi lui Mahmud Abbas aşa i se cere şi succesorului acestuia să îşi asume responsabilitatea securităţii şi opririi valului de atentate teroriste. Pe de altă parte, Israelului i se solicită mai multe drepturi pentru civilii palestinieni, pentru a nu le mai alimenta ura.

Qurei doreşte mai multă putere - dar îi este prea apropiat preşedintelui Arafat pentru a i se pune în cale. Astfel că, fireşte, se pune întrebarea: oare va reuşi Qurei mai multe decît a reuşit Abbas?

În societatea israeliană prinde contur părerea că actuala putere de la Ierusalim a promovat, pînă în prezent, o politică lipsită de orizontul unei soluţii. Mai mult, chiar, mediile militare critică demersurile strict armate ale puterii. Într-o scrisoare deschisă, un grup de ofiţeri a anunţat că refuză să mai participe la operaţiuni în teritoriile palestiniene, argumentînd: sunt imorale şi contravin regulilor fundamentale ale forţelor armate israeliene. Mai nou, Cabinetul Ariel Sharon a fost ţinta criticilor lansate de chiar şeful de stat major, generalul Mosche Ya'alon. Executivul, a explicat generalul, nu face nimic pentru a detensiona situaţia, aşa cum nu i- a ieşit în întîmpinare lui Mahmud Abbas - risc ce planează şi asupra relaţiei cu Ahmed Qurei. Guvernarea Sharon perseverează în a investi miliarde în proiectul gardului de siguranţă dar pare a fi înţeles într-o bună măsură şi semnalele sosite dinspre America şi dinspre conducerea propriei armate. Deocamdată se are în vedere relaxarea restricţiilor impuse libertăţii de circulaţie a palestinienilor din Fîşia Gaza şi, parţial, din Cisiordania, aflaţi în căutare de locuri de muncă. Iar Sharon pare dispus să stea de vorbă cu Qurei - chiar dacă îl consideră "omul lui Arafat". Care Qurei, la rîndul său, acceptă ideea dialogului - însă numai după ce Guvernul său va primi acordul de funcţionare din partea Parlamentului palestinian.