Ajutoare pentru Africa din partea G8

Discuţiile privind ajutoarele pentru Africa pot fi purtate cu uşurinţă la reuniunile G8, deoarece această temă nu afectează interesele divergente ale statelor industrializate cum este cazul în problemele legate de protecţia mediului sau de energia atomică.

Câte ajutoare ajung în Africa după reuniunile G8?

Promisiunile făcute de G8 privind Africa sunt după reuniune uitate sau respectate doar în mică parte, ceea ce trezeşte indignarea organizaţiilor umanitare. Mai nou însă, preşedintele american George Bush a promis ajutoare pentru lupta împotriva SIDEI şi pentru reconstrucţii de mai multe milioane de dolari, tocmai la sfârşitul mandatului său. Pare a fi o ironie a sorţii că tocmai iniţiatorul războiului din Irak se prezintă acum drept salvatorul Africii.

Dar preşedintele american nu mai poate corecta imaginea negativă cu care se confruntă pe plan internaţional prin promisiuni făcute la reuniunea G8 de la Toyako, la fel cum statele industrializate nu pot ajuta Africa.

Care sunt problemele Africii?

Ideea că majorarea ajutoarelor pentru dezvoltare venite din partea G8 va duce cu adevărat la dezvoltare sau la diminuarea foamei pe continentul african este absurdă.

Exemplul Simbabwe a arătat că problemele reale ale Africii nu rezultă din lipsa de ajutoare financiare oferite de statele industrializate. Problemele Africii rezultă din existenţa unui număr copleşitor de criminali în masă în palatele prezidenţiale. Simbabwe poate fi numit iadul pe pământ, ceea ce nu are însă nici o legătură cu nerespectarea promisiunilor din partea G8 ci este o consecinţă directă a faptului că ţara vecină, Africa de Sud, îl susţine de mai mulţi ani pe preşedintele Mugabe cu sume mari de bani şi arme.

Etiopia, pentru a numi un alt exemplu, nu duce lipsă de seminţe şi răsaduri, foametea din ţară fiind generată de războaiele fără nici un sens purtate de una din cele mai mari armate africane, cu o finanţare pe măsură.

Kenia, pe de altă parte, ar putea fi un paradis turistic, însă elita coruptă preferă să fure din banii statului şi să incite diferitele grupări etnice la lupte sângeroase. În timp ce Eritrea, după ce a luptat pentru independenţă se confruntă acum cu lupta preşedintelui împotriva propriilor cetăţeni.

În concluzie se poate spune că numărul criminalilor la putere în Africa este doar cu puţin mai mic decât numărul statelor de pe continent.

Problemele Africii sunt generate de conflictele interne şi nu pot fi rezolvate prin ajutoare financiare venite din afară.