Ajutoarele germane curg

Ieri, cancelarul german Gerhard Schroeder s-a întâlnit cu premierii landurilor şi cu reprezentanţii oraşelor germane spre a examina noi modalităţi de susţinere pe termen lung a sinistraţilor din bazionul Oceanului Indian. "Am ajuns la concluzia comună că nu sunt necesare doar ajutoarele imediate ci şi cele de lungă durată", a subliniat, după întrevedere, cancelarul. Guvernul federal, landurile germane şi oraşele vor crea o comisie la ministerul federal de externe, care să coordoneze proiectele de asistenţă pe termen lung. O opţiune controversată, elogiată de unii, contestată de alţii, în special de organizaţii umanitare clasice precum "terre des hommes" este înfiinţarea de parteneriate între oraşe, sau şcoli, întrucât, potrivit celor din urmă, presupun costuri exagerate şi lipsesc echipele profesioniste de fonduri.

Fapt e că, în faţa cataclismului asiatic, germanii şi-au depăşit toate recordurile precedente de generozitate. In Republica Federală s-au strâns peste 300 de milioane de euro din buzunarele cetăţenilor, şi doar o mică parte din aceste fonduri a fost cheltuită. Dar operaţiunile de ajutorare de la faţa locului au început de mult.

La Berlin corespondenţii DW au luat zilele trecute pulsul organizaţiilor care şi-au unificat eforturile constituind aşa-numita acţiune ”Germania ajută”.

In capitala Germaniei, Juergen Arnold de la "Asociaţia Muncitorilor Samariteni" – o organizaţie filantropică germană care şi-a început activitatea umanitară la Phuket, în Tailanda, la 29 decembrie – nu-şi ascunde impresiile adunate în zona sinistrată. Arnold admite că se află la limita facultăţilor sale psihice: "Câte 10 ore pe zi eram tot mereu obligat să le explic oamenilor că e probabil ca rudele lor să fi decedat. Aceasta era sarcina mea dar nu mi-am imaginat că va va lua asemenea dimensiuni. Ce să le spun acestor oameni ? Doar nu puteam să le fac speranţe", declară el.

La Berlin organizaţiile asociate şi-au prezentat bilanţul provizoriu. Acţiunea "Germania ajută" a primit donaţii în valoare de 70 de milioane de euro, din care 17 vor fi cheltuite în zona sinistrată până la finele acestei luni. Deşi se aşteaptă donaţii suplimentare a dispărut presiunea din primele zile care au urmat tragediei. In zona sinistrată organizaţiile umanitare se concentrează acum asupra aprovizionării cu apă potabilă şi ajutorării directe a victimelor, muncă în care se lovesc frecvent de obstacole birocratice. Astfel, potrivit medicului Michael Seifert de la organizaţia Ioaniţilor, autorităţile din Sri Lanka "insistă din ce în ce mai mult să controleze şi să coordoneze asistenţa, ceea ce nu serveşte totodeauna cauzei". Seifert consideră că în prezent problemele cele mai acute de rezolvat sunt suferinţele sufleteşti ale autohtonilor: "Am vorbit cu mulţi oameni care continuă să fie traumatizaţi şi angoasaţi, suferă de accese de panică şi refuză categoric să mai locuiască pe coastă, oameni care doresc din răsputeri să plece. Am văzut pescari care nu mai vor să fie pescari, deşi nu prea au alternative".

In ce-l priveşte, Juergen Arnold e covârşit de proporţiile catastrofei, de angajamentul unora dintre autohtoni sau străini, de anvergura ajutoarelor şi, nu în ultimul rând de comportamentul unora dintre turişti bunăoară în timpul revenirii din zonele sinistrate. "Străini care pierduseră ei înşişi totul se aşezau lângă bolnavii întinşi pe paturi încercând să-i încurajeze. In cursul primului zbor înapoi în Germania am avut 25 de copii care-şi pierduseră părinţii. Ceilalţi turişti, ai căror copii se prăpădiseră, se ocupau de ei ca şi cum ar fi fost ai lor".

Cele 10 organizaţii umanitare asociate prevăd că-şi vor continua operaţiunile de ajutorare vreme de 3, 4, 5 sau chiar 6 ani. Cât de necesară e această muncă reiese din estimările Naţiunilor Unite, potrivit cărora în următoarele câteva luni peste 2 milioane de oameni din bazinului Oceanului Indian vor avea stringentă nevoie de asistenţă.