AKP şi spiritul Gezi

Liniștit, cu un aer meditativ, Parcul Gezi abia dacă mai aminteşte de imaginile din 2013, când poliția puternic înarmată a utilizat gaze lacrimogene și tunuri de apă împotriva demonstranților, în mare majoritate pașnici. Apărute ca o mişcare de rezistență față de un planificat centru comercial, protestele s-au răspândit rapid, devenind o furtună pentru apărarea democrației și a drepturilor omului. Aproape 3,5 milioane de oameni au ieşit atunci pe străzi.

Özge Özdücen a fost unul dintre cei care au fost la faţa locului la momentul respectiv. Într-un interviu pentru Deutsche Welle își amintește atmosfera de atunci: "AKP a fost mereu represiv. Tocmai a fost interzis avortul, apoi pe străzi au fost interzise consumul de alcool şi gesturile tandre. Gezi a fost încercarea noastră de a aduce mai multă democrație în țară, pentru prima dată după puciul din 1980."

Schimbare pentru întreaga țară

Potrivit lui Alexander Geiger de la Fundația Friedrich Ebert, mișcarea Gezi are o importanță extraordinară pentru cultura politică a Turciei: "Gezi a redat întregii societăți civile încrederea în sine", a spus bărbatul în vârstă de 33 de ani pentru DW. "Mai presus de orice, mulți tineri care s-au considerat anterior apolitici, au început să se implice în politică".

Pentru Özge Özdücan, unitatea de monolit a mișcării a părut un adevărat miracol. "Oameni care n-au avut nicio legătură anterior, s-au adunat în parc şi au demonstrat împreună: kurzi, laici, atei de stânga sau musulmani devotați, care obosiseră din cauza politicii AKP - cu toţii au realizat că se află în aceeaşi barcă".

Fuziunea diferitelor grupuri rămâne una dintre principalele motive ale succesului imens al formaţiunii pro-kurde HDP: "Pe termen mediu, acest lucru a condus la schimbarea percepției publicului cu privire la HDP. Aceasta s-a datorat în principal faptului că o mare parte din presa din Turcia a fost condusă de liberali. Or, acest lucru a schimbat modul de reflectare a HDP în mass-media, crede Gareth Jenkins, specialist în chestiuni privind Turcia.

Prin obţinerea a treisprezece la sută din voturi, HDP a fost primul partid kurd care a intrat în Parlament, în luna iunie. Astfel, el a împiedicat o majoritate absolută a partidului AKP. Visul președintelui turc Tayyip Erdogan, care a dorit să institutie o democrație prezidențială s-a spulberat, fiind ulterior nevoie de negocieri pentru formarea unei coaliții. Cum acestea au eşuat, a fost nevoie de noi alegeri.

Nimic nou la urne

Chiar și după alegerile de astăzi va trebui, probabil, să reînceapă negocierile de formare a unei coaliții. Kristian Brakel de la biroul din Istanbul al Fundației Heinrich Böll crede că motivul rezidă în opţiunea neschimbată de vot a turcilor: "Alegătorii turci sunt în mare măsură alegători fideli. Conform unui sondaj recent mai mult de nouăzeci la sută dintre ei vor vota acelaşi partid ca în luna iunie.

Prin urmare, AKP ar obţine puţin sub 40 la sută, CHP 25 la sută, 13 la sută din voturi ar reveni naţionaliştilor kurzi de la HDP, iar MHP ar obţine aproximativ 17 la sută. Datorită pragului electoral deosebit de ridicat de zece la sută este puţin probabil să reuşească şi un alt partid accederea în Parlament.

Cu toate acestea nu este foarte sigură cooptarea în guvern a HDP. Kristian Brakel crede că guvernul va avea o constelaţie kemalistă, formată din CHP și AKP: "CHP vrea să se întoarcă în guvern și este dispus să facă multe compromisuri. Pentru AKP, acest partener reprezintă cel mai probabil singura opţiune de calmare a situației militare pe termen mediu. Problema principală este că AKP chiar nu vrea să formeze o coaliție ", a mai spus Brakel.

De altfel, Mehmet Ali Sahin, co-preşedinte al formaţiunii AKP a spus că, în opinia lui, este necesar să se organizeze iar alegeri în cazul în care rezultatele scrutinului vor fi similare cu cele de data trecută.