Alegerea este o activitate riscantă

Această contestaţie nu poate prilejui o dezbatere. Specialiştii în sisteme electorale, indiferent ce declară public dintr-un motiv sau altul, ştiu că un sistem de vot este, în cele din urmă, o simplă tehnică prin care sunt desemnaţi reprezentanţii poporului în parlament. Cândva se practica şi tragerea la sorţi, care pare chiar mai democratică decât alegerea, deoarece are la bază presupoziţia unei depline egalităţi. Tragerea la sorţi este un fel de a lua în serios faptul că absolut orice cetăţean este capabil să ocupe un loc în parlament. Sistemul electiv, în schimb, admite implicit o inegalitate de fapt.

Toate dezbaterile care au avut loc în ultimii 15 ani despre calitatea personală a deputaţilor sau senatorilor şi despre “reforma” clasei politice conţin presupoziţia, neexprimată, că nu toţi cetăţenii ar fi la fel de apţi să ocupe un fotoliu în parlament. Unii au acuzat sistemul electoral actual că favorizează accesul “interlopilor” în parlament, alţii învinovăţeau sistemul de listă că “ascunde” oameni cu probleme penale. Preşedintele Traian Băsescu, la rândul său, a exploatat copios aceste preocupări, declanşând un referendum privitor la reducerea numărului de parlamentari, operaţie care ar fi fost de natură să diminueze corupţia! Cu alte cuvinte ,toată lumea pare să fie de acord că “alegerea” este o activitate riscantă.

Se vede aşadar că sistemul electiv, oricum ar fi el organizat, conţine în el însuşi discriminări subiective. Multe se pot spune despre inechităţile pe care le provoacă şi discuţia este interminabilă. De aceea democraţiile mature, conştiente de impas, nu au filosofat prea mult pe tema sistemelor de vot, căutând pur şi simplu o tehnică simplă prin care să fie desemnaţi membrii parlamentului şi au aplicat-o apoi vreme îndelungată fără să o mai schimbe. Recent, britanicii au respins, prin referendum, modificarea sistemului lor de vot, manifestând pe mai departe un ataşament puternic faţă de o regulă clară şi simplă, oricât de multe obiecţii i s-au adus de-a lungul timpului.

Ideea după care un sistem de vot aplicat în SUA şi Marea Britanie de dinainte de întemeierea Regatului României nu ar fi valabilă, căci ar fi potrivnică Constituţiei româneşti, este cel puţin bizară. De altfel, Constituţia nu conţine nicio indicaţie cu privire la tehnicile electorale care ar putea fi aplicate, mulţumindu-se să spună că “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum”. În rest, cum sunt alese organele reprezentative, este o problemă care nu mai priveşte Constituţia.

Bineînţeles că şi o lege electorală poate conţine elemente neconstituţionale. Legea din 2008, bunăoară, a fost contestată, pe bună dreptate, pentru că bloca accesul independenţilor în Parlament. După cum o lege care nu respectă votul universal ar fi cu siguranţă neconstituţională. Dar să spui că majoritarismul în sine ar fi neconstituţional este nefiresc. Orice ar fi invocat PDL în textul contestaţiei şi oricum ar reacţiona judecătorii Curţii, sistemul ca atare nu poate fi invalidat.

Poate că dezbaterea care opune sistemul majoritar celui proporţional nu s-a încheiat cu adevărat şi va fi reluată cândva, dar cu siguranţă că această dispută nu poate fi tranşată la Curtea Constituţională.