Alegeri şi demisii

Basler Zeitung

scrie că uşurarea este mare în rândurile sârbilor orientaţi către progres, dar şi în cele ale partenerilor occidentali. Serbia a pornit pe anevoiosul drum al integrării europene, dar motiv adevărat de bucurie nu are mai nimeni. Că există un număr atât de mare de susţinători ai unui extremist de dreapta reprezintă un mare semn de întrebare pentru elita politică din Serbia şi pentru prietenii ţării din vestul continentului.

La Repubblica

opinează că, la alegerile din Serbia, miza a fost înscrierea pe un curs către un viitor normal. De aceea a câştigat Tadic, iar scrutinul reprezintă de fapt un soi de referendum. Întrebarea la care oamenii au răspuns nu a fost "Cine devine preşedinte?" ci mai degrabă următoarea: "Rusia sau UE?". Iar subiectul Kosovo nu a uşurat cu nimic alegerea, poate tocmai pentru faptul că în provincie alegerea a fost deja făcută. Kosovo îşi va proclama independenţa. Mai rămâne de văzut când: mâine, peste o săptămână sau cândva în viitor...

Luxemburger Wort

îl vede pe noul preşedinte sârb în faţa unei misiuni dificile, anume aceea de a construi laolaltă cu guvernul pilonii politicii externe a ţării. Orice altceva decât o sarcină uşoară într-un stat a cărui capitală a fost centrul administrativ al fostei federaţii iugoslave, care a fost bombardată de NATO în 1999, care aşteaptă despărţirea oficială de Kosovo şi care a primit o perspectivă a integrării europene lipsită de orice entuziasm.

Cotidianul german Rheinische Post este de părere că alegerile au produs un câştigător, ceea ce aparent va conduce la stabilitatea conducerii statale, dar în profunzime ţara este în continuare divizată pentru că ultra-naţionalistul Nikolic are în spate aproape jumătate din populaţia Serbiei. Sârbii au ales o direcţie care depăşeşte cu mult graniţele propriului stat şi va fi decisivă în ceea ce priveşte influenţa marilor puteri în Balcani. Iar cota de participare ridicată la scrutinul de duminică arată că cetăţenii s-au mobilizat exemplar pentru viitoarea politică a ţării şi pentru rolul ei în regiune.

Scandalul UNICEF

Organizaţia a fost criticată în ultima vreme pentru administrare defectuoasă a fondurilor din donaţii. Frankfurter Rundschau scrie în context că decizia a fost una de onoare: Heide Simonis îşi asumă răspunderea politică. Nu pentru că ea ar fi greşit personal cu ceva, ci datorită situaţiei în care a ajuns organizaţia sub conducerea sa.

Iar Rhein Zeitung afirmă că înfrângerea personală a fostului premier al landului Schleswig-Holstein aruncă o umbră de îndoială asupra întregii conduceri UNICEF. Simonis şi-a dat demisia şi a fost oarecum reabilitată în societate, dar încrederea în organizaţie va fi extrem de greu de redobândit. Cel mai probabil, donaţiile care au făcut subiectul scandalului vor fi înapoiate.

Stuttgarter Zeitung

atrage atenţia asupra faptului că demisia doamnei Simonis vine într-un moment în care UNICEF Germania se luptă oricum pentru redobândirea încrederii. Nici acum nu este clar dacă acele contracte de consultanţă au fost atribuite corect şi nici că se poate întâmpa ceva mai grav unei organizaţii care funcţionează din donaţii. Dacă au existat nereguli, cu siguranţă nu este vina lui Heide Simonis, dar la fel de sigur este totuşi faptul că a eşuat în calitatea sa de preşedinte a UNICEF.

În fine, Kölnische Rundschau este de cu totul altă părere, îndreptându-şi criticile către persoana Heide Simonis. Ziarul aminteşte că întâi a eşuat în rolul de premier, apoi şi-a atras batjocura presei pentru o serată dansantă absolut penibilă, iar acum este în centrul unui scandal cu donaţii caritabile. Se pare că doamna Simonis ratează de fiecare dată momentul oportun pentru o retragere onorabilă, cred editorialiştii.