Alegeri prezidenţiale în Georgia

La 4 ianuarie, Georgia alege un nou preşedinte. Favorit ca urmaş al lui Eduard Şevardnadze, care a trebuit să se retragă în noiembrie în urma protestelor de masă, este juristul Mihail Saakaşvili în vîrstă de 35 de ani. Sondajele de opinie arată că el poate conta pe 80 % din voturi.

Michail Saakaşvili, candidatul la preşedinţie al opoziţiei din Georgia, a folosit programul de reveillon drept un moment al campaniei electorale. El a petrecut o parte a serei cu cei lipsiţi de adăpost. Gestul face parte din imaginea pe care vrea să o prezinte Saakaşvili, şi anume de luptător pentru dreptate socială şi împotriva corupţiei. El întruchipează astfel contrariul predecesorului său în funcţia de preşedinte, Eduard Şevardnadze, care - sub presiunea demonstraţiilor de durată - a trebuit să se retragă. Nu este de mirare că Şevardnadze nu descrie în culori tocmai luminoase însuşirile tînărului candidat: "Eu cunosc omul. În funcţia de preşedinte este nevoie de un om tînăr, înţelept. Singurul lui dezavantaj: uneori îi cedează nervii. El nu reuşeşte să se stăpînească întotdeauna. Or, pentru un preşedinte, acest lucru este foarte important. Este inteligent; vorbeşte engleza şi germana. Mişa este un om înzestrat, dar unele aspecte ale caracterului lui constituie o problemă serioasă."

Noul preşedinte va avea un munte de probleme de stăpînit. Unele - cum ar fi corupţia - sunt caracteristice locului. Altele sunt amplificate de factori străini. Atît Moscova, cît şi Washington-ul au interese la Marea Caspică. Ambele doresc menţinerea păcii şi stabilităţii în regiune, dar cu interese economice care intră în concurenţă. Pentru Statele Unite sunt în joc miliarde: Georgia trebuie să fie suficient de stabilă, pentru a nu fi periclitat transportul petrolului din zona caspică înspre vest. Guvernul american sprijină cu miliarde de dolari un consorţiu care construieşte o pipeline importantă de la Marea Caspică pînă la Marea Neagră. În cursul anului, aceasta urmează să fie dată în folosinţă.
Pentru Moscova, statele din sudul Caucazului formează "vecinătatea imediată", în care trebuie menţinută influenţa politică şi economică. Moscova nu va renunţa nici în viitor la amestecul său în politica internă a acestor state. Ea acuză Georgia de a fi loc de refugiu pentru luptătorii ceceni. De altfel, Rusia nici nu ascunde interesul pe care îl are în regiune. O dovadă: Ea nu intenţionează să-şi retragă bazele militare din Georgia. Prin tratatul din 1999 asupra forţelor convenţionale în Europa, s-a convenit ca acest act să aibă loc pînă la sfîrşitul anului care tocmai a trecut. Ministrul de externe rus Serghei Ivanov îmbracă interesele ruseşti în cuvinte diplomatice:
"Noi suntem foarte interesaţi de rezolvarea crizei din Giorgia prin alegeri libere, deschise şi controlate; şi pentru ca de pe teritoriul Georgiei să nu mai pornească nici un pericol pentru Federaţia Rusă".
În acelaşi timp, Moscova aţîţă forţe care să slăbească puterea centrală de la Tbilisi. Ea sprijină eforturile separatiste ale Republicii Abhazia şi ale oseţilor din sud. Aceştia din urmă şi-au declarat intenţia de a se uni cu Federaţia Rusă. Astfel de conflicte constituie un adevărat exploziv pentru ţară.

Misiunea noului preşedinte va fi integrarea: în interior şi în afară.
Rămîne de văzut dacă tînărul şef al partidului "Mişcarea Naţională" va reuşi acest lucru. El s-a profilat ca şef al opoziţiei carismatic şi dinamic. El se bucură de credibilitate şi popularitate, tocmai ceea ce a lipsi predecesorului său.
Corupţia în floare, dar şi lipsa sprijinului din partea atît occidentală, cît şi rusă au dus la căderea lui Şevardnadze. Pentru Saakaşvili va fi dificil de păstrat balanţa între o orientare către vest şi o relaţie pragmatică cu Rusia. Juristul care a studiat în Statele Unite va trebui să facă eforturi să cîştige încrederea conducerii politice de la Moscova.
Îndatoririle ce stau în faţa lui sunt uriaşe: consolidare economică, combaterea sărăciei şi a corupţiei, integrarea regiunilor rebele. O sarcină grea pentru mica ţară din sudul Caucazului.