Alegeri prezidenţiale în Macedonia

De la independenţa Macedoniei, cetăţenii s-au prezentat de şase ori la urnele de vot şi de fiecare dată speranţele în bunăstare şi stabilitate politică le-au fost înşelate. Nu este de mirare că între timp s-a instaurat o anume apatie politică şi alegătorii nu au mai participat cu entuziasmul de la început la manifestările electorale ale celor patru candidaţi. Cetăţenii au adus omagiul lor carismaticului preşedinte Trajkovski, care, în februarie, şi-a pierdut viaţa în chip tragic. El ar fi putut juca rolul de mediator în conflictele etnice din ţară şi ar fi putut garanta pentru traducerea în viaţă a acordului de la Ohrida.

Pentru funcţia de preşedinte candidează reprezentanţii celor două partide macedonene: Uniunea Social-Democrată care guvernează în prezent şi Partidul Naţional-Conservator aflat în opoziţie, precum şi ai celor două partide albaneze: Uniunea Democrată pentru Integrare şi Partidul Democrat al Albanezilor. Impresia observatorilor este că în ţara bîntuită de şomaj, mizerie economică şi frămîntări sociale fiecare este împotriva fiecărui. Într-un singur punct există unanimitate: drumul Macedoniei trebuie să ducă în NATO şi în Uniunea Europeană.

Sasko Kedev, candidatul opoziţiei, cardiolog de profesie, reproşază guvernului că nu a adus investiţii străine în ţară şi că nu are soluţii împotriva crizei economice: ”Dacă împreună cu vecinii noştri nu reuşim să europenizăm Balcanii, se pune întrebarea: Cum putem intra ca membru cu drepturi depline într-o Uniune care nu vrea cetăţeni săraci şi nefericiţi.”

Actualul prim-ministru, social-democratul Branko Crvenkovski, candidat şi el la preşedinţie, este convins că Macedonia va intra în NATO în anul 2007. El promite să aducă linişte în conflictul dintre macedoneni şi albanezi. Premierul are cele mai mari şanse de reuşită, dat fiind că reprezentantul opoziţiei este foarte puţin cunoscut.

Poate mai mult decît macedonenii, albanezii au şi ei un program electoral naţionalist. Candidatul partidului din coaliţia guvernamentală, Uniunea Democrată pentru Integrare, Gzim Ostreni, se angajază pentru o Macedonie multietnică şi aptă de a deveni membru NATO: ”Pentru Macedonia este important ca NATO să o sprijine în formarea unei armate care să o poată reprezenta mai tîrziu în Organizaţie. Ar însemna un progres, întrucît toţi cetăţenii Macedoniei ar respecta o astfel de armată.”

Contracandidatul lui din tabăra albaneză, Zudi Xhelili, merge şi mai departe, cerînd ca, deşi minoritari, albanezii să nu fie consideraţi cetăţeni de categoria a doua. El critică actualul guvern care nu are şansa să convingă comunitatea internaţională că Macedonia este o ţară stabilă, atîta vreme cît acordul de la Ohrida nu prinde cu adevărat viaţă.

La 3 ani după sîngeroasele confruntări dintre grupurile etnice, în Macedonia domneşte neîncrederea. Este îndoielnic pentru cetăţeni că unul din cei patru candidaţi la cea mai înaltă funcţie din stat va putea aduce concilierea dorită. Încrederea în politică va fi măsurată astăzi prin participarea la vot.