Alegeri prezidențiale revoluționare în Iran

1.636 de candidați s-au înscris în aprilie pentru alegerile prezidențiale. La finalul cursei, au mai rămas doar patru: actualul președinte Hassan Rohani și Mostafa Hashemi-Taba reprezintă tabăra reformatoare, în timp ce Ebrahim Raisi și Mostafa Agha Mirsalim sunt candidații ultraconservatorilor. Șanse reale de victorie au însă doar Rohani și Raisi. Cei doi rivali au multe trăsături fizice comune iar semnificativ îi desparte doar culoarea turbanelor purtate. Orientările lor politice însă nu ar putea fi mai diferite. Cei 56 de milioane de iranieni cu drept de vot sunt chemați să aleagă de fapt între deschidere politică și confruntare. 

Cine candidează?

Hassan Rohani: Actualul președinte moderat vrea să-și continue cursul de apropiere de Occident. Punctul culminant al acestei strategii a fost semnarea acordului nuclear internațional, în iulie 2015. Rohani, în vârstă de 68 de ani, conduce în sondajele de opinie, dar lupta sa pentru un al doilea mandat s-ar putea dovedi mai grea decât se aștepta. Rohani cere mai mult pentru implementarea politicii sale de deschidere. În campania electorală, el a pus accent pe teme ca drepturile civile și libertatea culturală. De aceea, el este susținut de numeroși activiști civici și pentru drepturile omului, ca și de mulți oameni de cultură. Economic, Iranul a cunoscut în ultima vreme o ușoară creștere. În mandatul predecesorului Ahmadinejad, moneda iraniană se prăbușise, sub presiunile sancțiunilor internaționale dictate împotriva Teheranului. Rohani a reușit să stabilizeze moneda națională și să sporească serios producția de țiței. Problema majoră este lipsa locurilor de muncă și a perspectivelor profesionale pentru populația tânără. Firmele străine sunt încă foarte reținute când vine vorba de investiții în Iran, chiar dacă sancțiunile internaționale au fost între timp relaxate.

Ebrahim Raisi: Tocmai pe această temă vrea să puncteze rivalul principal al lui Rohani, ultraconservatorul Raisi. El critică presupusul management defectuos al actualului guvern și pledează pentru mai multă dreptate socială. Raisi îl acuză pe Rohani că face politică pentru elite și că îi neglijează pe șomeri și pe cei săraci. În plan extern, Raisi urmărește un curs de confruntare cu Occidentul. "Să nu arătăm nicio slăbiciune dușmanilor noștri", astfel se exprimă el. Raisi nu contestă însă acordul nuclear încheiat de țara sa. Dar el este în mod clar împotriva unei deschideri a țării sale, inclusiv în ceea ce privește investițiile din străinătate. Raisi militează pentru independența politică și economică a Iranului de Vest. În culise, se vorbește chiar că Raisi ar putea deveni cândva urmaș al liderului religios suprem, aiatolahul Ali Chamenei. Deocamdată îl interesează însă președinția țării. Raisi a făcut carieră în aparatul de justiție din Iran iar trecutul său profesional este unul întunecat. Raisi este unul din responsabilii pentru executarea în anii '80 a mii de deținuți politici. În rețelele sociale iraniene, el este numit "aiatolahul execuțiilor". Aiatolahul Chamenei l-a numit în urmă cu două luni șef al celei mai bogate fundații religioase iraniene. În dezbaterile televizate, Raisi a fost mereu acuzat că fundația sa nu plătește niciun impozit, în ciuda unei averi de miliarde.

Mostafa Mirsalim: Și Mirsalim ține de tabăra conservatoare. Fostul ministru al Cultelor s-a retras în urmă cu 20 de ani din elita politică iraniană și a fost în ultimii ani doar membru într-un consiliu special de mediere, care intervine doar în cazul unor neînțelegeri între guvern și parlament. Este considerat fără șanse la scrutinul prezidențial.

Mostafa Hashemi-Taba: Reformatorul de 76 de ani a fost deja vicepreședinte între anii 1997 și 2005, în mandatul președintelui Mohammed Chatami (1997-2005) și a condus ani la rând Comitetul Olimpic Iranian. În sondaje, el este cotat la sub 5% din voturi.

Câtă putere are de fapt președintele în Iran?

În sistemul politic iranian, președintele este al doilea om în stat. Pe primul loc, deasupra tuturor, se află, de la Revoluția Islamică din 1978/79, liderul religios suprem, care are ultimul cuvânt în toate chestiunile majore. El decide direcțiile majore ale politicii interne și externe și este comandant suprem al armatei. Președintele este șef al executivului și deține un rol central în jocul de putere iranian, dar deciziile sale sunt mereu dependente de poziția liderului religios suprem. Președintele este responsabil de politica economică a țării. El își numește singur miniștrii, care trebuie însă aprobați de Consiliul Gardienilor și ratificați de Parlament.

Președintele iranian este ales o dată la patru ani. După al doilea mandat, el nu mai poate candida la alegerile imediat următoare. Pentru a fi ales, un candidat are nevoie de majoritatea absolută a voturilor. Dacă nimeni nu o obține în primul tur de scrutin, se organizează un tur decisiv, programat pentru 26 mai.

Autori: Thomas Latschan, Davoud Khodabakhsh