Alegerile şi libera circulaţie în Europa

Este supapa care îngăduie Guvernului Năstase să abordeze mai relaxat problemele dificile ale reformei cît şi alegerile din acest an. Subiectul vizelor pentru Marea Britanie a fost tratat de oficialităţi şi de mass-media ca un subiect de importanţă naţională. Exagerarea a fost vădită. De fapt nici nu se ştie cîţi români pleacă în Mare Britanie cu afaceri sau, aşa cum s-a văzut, cu pretinse afaceri, dar numărul lor era mai puţin important. Guvernul era preocupat să dea impresia că depune toate eforturile pentru a asigura românilor o circulaţie mai lesnicioasă în Europa în general şi în Mare Britanie, în particular, întrucît, subiectul acesta nu mai este de importanţă pur psihologică cum era cu mai mulţi ani în urmă, ci unul de importanţă economică reală şi implicit electorală. După desfiinţarea vizelor pentru spaţiul Schengen şi înlesnirea acordării vizelor în ţări ca Marea Britanie, mulţi români au plecat să-şi caute norocul cu acte sau fără acte. Ministrul Muncii, Marian Sîrbu, a apreciat, recent, bazîndu-se pe o statistică privind transferurile bancare, că în străinătate muncesc aproximativ 700.000 de români. Nimeni nu are însă controlul acestei migraţii. Cert este, potrivit datelor furnizate de Banca Centrală, că în ţară intră aproximativ 1,8 miliarde de euro pe an, graţie celor care muncesc în străinătate. Iar de aici s-ar putea trage concluzia că cifra reala a sumelor intrate în ţară este de fapt mult mai mare. Potrivit ministerului muncii populaţia activă din România este 8,3 milioane, iar salariaţii sînt 4 milioane şi jumătate. Este uşor de văzut că dacă muncitorii români din străinătate s-ar întoarce dintr-o dată, şomajul real ar creşte spectaculos, provocînd în acelaşi timp o creştere însemnată a neliniştii sociale.

Pînă acum guvernul a reuşit performanţa de a ţine şomajul la cote scăzute. În luna ianuarie a acestui an, şomajul era, potrivit statisticii ofciale, de 7,6%, iar în luna februarie de 7,7. În România şomajul este şi a fost ani la rînd mult inferior şomajului din alte ţări candidate la UE. În Polonia de exemplu anul trecut şomajul trecea de 18%, în Slovacia era de peste 17%, iar în Bulgaria de 15%. În România cel puţin datele sînt aproximative pentru că mulţi oameni nu au locuri de muncă, dar nu figurează în scriptele oficiale. E greu de ştiut ce se întîmplă, statistic vorbind, în zonele rurale, acolo unde teoretic oamenii se ocupă cu agricultura, dar practic trăiesc la limita subzistenţei. În orice caz, supapa externă a devenit importantă. Nu doar că oamenii cîştigă mai bine şi trimit bani şi rudelor de acasă, dar serviciile sociale din România au de suportat o povară mai mică.

Dacă iniţial preocuparea Guvernului pentru libertatea de circulaţie în Europa părea să fie una strict politică şi de principiu, ea a devenit între timp un reper de politică economică şi în subsidiar o preocupare electorală. În 1992, PDSR cîştiga alegerile promiţînd că va înfiinţa un milion de locuri de muncă, acum însă PSD nu mai promite nimic, dar sugerează că va garanta unui milion de români plecarea în străinătate.