Alegerile locale, un cec în alb pentru opoziţie

Răspunsurile multora sînt fie partizane ori excesiv de prudente- urmare a simpatiilor sau înregimentărilor politice ale directorilor de opinie din România-, fie fantasmagorice- urmare a unei serioase infirmităţi profesionale.

Evidenţele contabile ale votului electoratului arată însă o realitate limpede ca lumina zilei: partidul de guvernămînt a pierdut enorm din ceea ce a avut, iar alianţa liberal-democrată a cîştigat substanţial, pentru mine în chip surprinzător, din ceea ce nu a avut.

Să mă explic: toate cele 16 municipii reşedinţă de judeţ din Transilvania au fost adjudecate de alianţa PNL-PD, şi în plus Bucureştiul, exceptînd două primării de sector. Aceeaşi situaţie poate fi citită în oraşele mari, unde alianţa a cîştigat cele mai multe mandate.

Ca număr de voturi şi număr de mandate de primar partidul bicefal condus de Iliescu şi Năstase este şi de această dată premiantul clasei politice. Numai că PSD a pornit în cursa electorală avînd vreo 70 la sută din mandatele de primar, urmare a potopului de migraţii politice în tabăra puterii în cei patru ani de guvernare. Or, scorul obţinut acum este cu mult sub cifra de afaceri politice cu care PSD a pornit în competiţia electorală tocmai încheiată.

Partidul de guvernămînt ştie bine acest lucru şi tocmai de aceea liderii săi încearcă să ascundă eşecul, convertindu-l, în apariţiile lor publice, într-o victorie garnisită cu grafice şi cifre optimiste.

În concluzie, după părerea mea, puterea a pierdut dezastruos în alegerile locale, pe cînd opoziţia democrată a cîştigat substanţial, dar şi surprinzător în acelaşi timp. Nu întîmplător am spus “în alegeri”, şi nu “alegerile”- pentru că eu consider victoria Alianţei PNL-PD un cec în alb pe care electoratul l-a dat liberal-democraţilor. A fost clar un vot politic, ba mai mult decît atît, un vot negativ: la fel a reacţionat electoratul român şi la alegerile generale şi prezidenţiale din 1996, şi la cele din 2000.

Dacă opoziţia democrată îşi imaginează vreo secundă că oamenii au votat doctrine şi programe politice, se înşeală amarnic. Iar la alegerile generale din noiembrie are toate şansele să se prezinte electoratului din vîrful unui superb tobogan.

Votul negativ al alegătorilor a fost determinat în cea mai mare parte de anatema corupţiei, pe care partidul de guvernămînt a fost incapabil s-o înlăture din letopiseţul ultimilor ani de guvernare. Chiar şi în ipoteza- fantezistă- în care conducerea partidului în frunte cu Adrian Năstase ar fi dorit acest lucru, şansele de reuşită ar fi fost zero. Baronii locali, complicităţile la vîrf între lideri ai partidului cu oameni de afaceri care de mult ar fi trebuit obligaţi prin justiţie să-şi schimbe vila de la Snagov cu celula de la Jilava au ţesut un păienjeniş al intereselor financiare şi al clientelismului care, odată distrus, ar fi cutremurat din temelii întregul partid.

Cine îşi imaginează că partidul de guvernămînt poate suporta şocul unei curăţenii generale este după părerea mea cel puţin naiv. Tot aşa cum milioanele de “săraci şi cinstiţi” ai României îşi închipuie că odată cu revenirea în fruntea PSD a preşedintelui Iliescu partidul va fi supus unei curăţenii exemplare.

Şi din acest motiv tema corupţiei nu a avut un impact deosebit şi în mediul rural, unde partidul de guvernămînt a cîştigat cele mai multe mandate: pentru că de la centru pînă la periferie politicianul corupt trece obligatoriu prin acel sistem de relaţii care guvernează PSD şi clienţii săi “civili” astfel încît el ajunge să fie receptat la Cucuieţii din Deal mai degrabă ca un adevărat binefăcător pentru comunitatea respectivă. Evident, aceasta se petrece şi pe fondul lipsei mijloacelor de informare de la sate.