1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Alegerile prezidenţiale din SUA intră în linie dreaptă

Grahame Lucas / Ioachim Alexandru26 iulie 2004

Faza fierbinte a campaniei electorale din SUA începe astăzi , o dată cu congresul Partidului Democrat, ce-şi deschide lucrările la Boston. Sondajele de opinie relevă că atât candidatul democraţilor, senatorul John Kerry, cât şi preşedintele american în exerciţiu, George W Bush, îşi împart un segment comparabil din preferinţele electoratului. Această stare de fapt este însă îngrijorătoare pentru şeful Casei Albe, câtă vreme mulţi dintre americani recunosc că nu ştiu prea multe despre Kerry şi despre platforma sa politică.

https://p.dw.com/p/B1eC
John Kerry - candidatul democrat la şefia Casei Albe
John Kerry - candidatul democrat la şefia Casei AlbeImagine: AP

În octombie anul trecut, când au debutat alegerile preliminare pentru desemnarea candidatului democrat la preşedinţia Americii, aproape nimeni nu-i dădea lui John Kerry şansa de a ieşi favorit. În plus, Kerry, un bun cunoscător al jocurilor politice de la Washington, a trebuit să îndure usturătoare înfrângeri în statele Iowa şi New Hampshire, înainte de a se afirma clar ca învingător.

Decisiv pentru rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie va fi modul în care Kerry se va prezenta electoratului în ultima zi a congresului, pe 29 iulie. Va putea el oare să-i convingă pe electorii din statele americane estice, intens disputate, că este cel mai nimerit candidat la preşedinţie? Va reuşi el oare să depăşească uriaşa prăpastie dintre săraci şi bogaţi, ce divizează societatea americană? Va putea el să reconcilieze ţara după aprigele controverse prilejuite de războiul din Irak? În sfârşit, va reuşi el să reinsufle americanilor sentimentul unui nou început, atât de drag lor? Mulţi dintre criticii lui Kerry răspund negativ tuturor acestor întrebări, subliniind că apariţiile sale în public sunt rigide iar charisma nu se numără printre principalele sale atribute. În plus, soţia lui Kerry, moştenitoarea dinastiei de miliardari Heinz, nu poate fi recomandată ca viitoare primă doamnă a ţării americanilor încă indecişi.

Iată aşadar că există o mulţime de semne de întrebare. La acestea se adaugă faptul că deşi Kerry este un erou necontestat al războiului din Vietnam, decorat cu cele mai înalte distincţii, el s-a evidenţiat în anii ‘70 ca adversar al războiului, devenind pentru totdeauna un suspect în ochii conservatorilor americani.

Şi deciziile lui Kerry luate în faza de pregătire a războiului din Irak sunt în măsură să nedumerească electoratul: El a votat în favoarea războiului, dar împotriva acordării de ajutoare pentru reconstrucţia Irakului şi Afghanistanului. Kerry motivează acum această poziţie spunând că voia ca aprobarea sa pentru campania irakiană să depindă de anularea cadourilor fiscale făcute celor bogaţi de către preşedintele Bush. Or, chiar dacă această argumentare este pe înţelesul celor familiarizaţi cu realităţile politice de la Washington, ea nu poate fi admisă de electoratul de orientare patriotică, care aşteaptă susţinere unanimă pentru preşedintele ţării în vremuri de criză.

Dar, în ciuda contradicţilor existente în propria sa politică irakiană, Kerry a reuşit să exploateze cu succes nemulţumirile - din ce în ce mai vizibile - generate de campania din Golf, iniţiată de preşedintele George Bush Jr. În ultimele luni, chalangerul democrat a subliniat adesea că administraţia Bush a nesocotit una din valorile fundamentale americane, anume respectarea adevărului, în faza de pregătire a invaziei.În rest, Kerry a renunţat în totalitate la cultivarea spriritului polemic, ceea ce este bine primit la ora actuală în rândul electoratului. Cu privire la raportul de investigare a atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, Kerry a anunţat doar că-l va analiza cu atenţie, date fiind consecinţele sale pentru viitor. Aceasta este declaraţia unui adevărat om de stat, care cu greu poate fi atacată.

Kerry speră că va putea să strângă pentru promovarea politicii sale fonduri neaşteptat de însemnate. În clipa de faţă, el desfăşoară în 17 state-cheie pentru rezultatul alegerilor, o campanie mass-media care a surprins Casa Albă pe picior greşit. Între timp, la fel ca şi George Bush, Kerry a alocat peste 200 de milioane de dolari pentru apariţia spoturilor sale la televiziune. Acestea sunt adresate mai ales muncitorilor, minorităţilor etnice şi clasei de mijloc, adică tuturor perdanţilor din timpul administraţiei Bush. Această strategie dă roade, câtă vreme sondajele îl poziţionează pe Kerry la câteva procente înaintea lui Bush, sau în cel mai rău caz în poziţie de egalitate.

Totuşi, există câteva considerente care îndreptăţesc ipoteza că Bush ar putea să recucerească din terenul pierdut, mai ales după congresul republicanilor, programat la New York pentru intervalul 30 august- 2 septembrie: Evoluţia economiei este pozitivă; bursa este stabilă iar firmele reangajează personal. Nu se mai vorbeşte deloc despre o relansare economică artificailă, lipsită de crearea de noi locuri de muncă, cum se vorbea în urmă cu doar câteva luni. Şi campania antiteroristă îi asigură lui Bush sprijin, cât timp nimic nu-i uneşte pe americani mai tare decât o primejdie venită din afară. În Plus, George Bush mai are încă un atu în mână: Sprijinul necondiţionat al conservatorilor religioşi, constituiţi prin tradiţie într-una din cele mai motivate grupuri de alegători. Se poate de pe acum prevedea că urcarea lui Kerry în sondaje l-ar putea determina pe Bush să se refere din ce în ce mai mult la drepturile religioase şi la campania antiteroristă.