Alegerile prezidenţiale: o afacere liberală?

Dacă cineva credea că politica românească nu mai poate produce surprize s-a înşelat. Desprinderea PNL din cadrul alianţei guvernamentale nu a mirat pe nimeni, dar tentativa lui Călin Popescu Tăriceanu de a rupe PNL şi de a rămâne alături de Victor Ponta a fost peste toate aşteptările. De fapt surprinzător a fost faptul că marele complot era ţesut nu la dreapta, aşa cum se aştepta toată lumea, ci la stânga. În timp ce prietenii preşedintelui Traian Băsescu semănau vrajba în sânul USL, sperând să provoace ruptura, la stânga, Victor Ponta nu aştepta deznodământul cu mâinile în sân, ci pregătea răspunsul.

Un rol important va fi jucat însă şi acţiunea personală a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu. Se pare că mai toată lumea l-a înţeles greşit. Era o perioadă în care fidelii lui Traian Băsescu găseau că Tăriceanu ar fi totuşi recuperabil pentru cauza lor şi au încercat de altfel să-l atragă într-un complot anti-Antonescu condus de la ”dreapta”. Primarul Andrei Chiliman încercase la un moment dat să rupă PNL în beneficiul grupărilor prezidenţiale, dar Călin Popescu Tăriceanu, deşi păruse o clipă să manifeste simpatie pentru această grupare a luat încetul cu încetul distanţă. De fapt fostul prim-ministru avea, putem înţelege astăzi, ambiţii mult mai mari, pe care combinaţiile fără orizont ale micilor grupări prezidenţiale nu le puteau satisface.

Călin Popescu Tăriceanu nu a ascuns niciodată că nu îl place deloc pe Crin Antonescu. Dar a refuzat să intre în jocul mărunt al unor contestaţii fără orizont, păstrând lovitura pentru momentele importante. După anunţul oficial al trecerii PNL în opoziţie, Călin Popescu Tăriceanu a demisionat din partid şi a anunţat intenţia de a constitui o nouă formaţiune politică liberală (Partidul Reformator Liberal), care să ocupe în USL locul rămas vacant după plecarea lui Crin Antonescu.

Premierul Victor Ponta a făcut imediat declaraţii foarte atrăgătoare pentru toţi militanţii PNL care ocupă diverse poziţii în administraţia de stat, promiţându-le că nu vor fi destituiţi. Promisiunea necondiţiontă în aparenţă este un îndemn clar de a trece de partea lui Tăriceanu. Aşadar liberalii care ocupă funcţii politice sau care se află în majorităţi solidare cu PSD în consiliile locale ar putea să-şi legimiteze mai bine refuzul de a demisiona sau de a trece în opoziţie prin asocierea într-un nou partid fidel Uniunii Social Liberale.

Anunţul lui Călin Popescu Tăriceanu şi promisiunile lui Victor Ponta ar putea avea un anumit succes. Nu putem anticipa prea mult, dar este de presupus totuşi că majoritatea militanţilor PNL va refuza această invitaţie. În orice caz, Crin Antonescu a primit anunţul cu calm şi cu un anumit sentiment de superioritate: „Privesc fără emoţie ce face domnul Tăriceanu, dar cu o nesfârşită jenă, pentru că e vorba de un om a cărui imagine timp de 20 de ani şi ceva a fost asociată PNL”.

Asocierea aceasta cu totul neaşteptată dintre Tăriceanu şi Ponta va sfârşi însă înainte de a începe dacă PSD nu va oferi garanţii serioase privind susţinerea candidaturii la preşedinţie a fostului prim-ministru. Deşi l-am lăsat la sfârşit, gestul cel mai important al lui Călin Popescu Tăriceanu a fost anunţul său privind candidatura la preşedinţia României. ”Voi candida şi am convingerea că îl voi învinge pe Antonescu”, a spus Tăriceanu, care a deschis astfel o perspectivă cu totul nouă asupra alegerilor de la toamnă.

Premierul Victor Ponta a fost totuşi reţinut. Nu s-a grăbit deloc să confirme susţinerea sa faţă de Tăriceanu, deşi nu a exclus-o. De aceea pluteşte încă peste toate aceste evoluţii, schiţate energic miercuri seara, o mare incertitudine.