Alianţa Fatah-Hamas

Ar urma să fie un guvern de uniune naţională, din care să facă parte şi reprezentanţii Fatah, şi cei ai grupării teroriste Hamas. Care sunt cauzele şi semnificaţiile acestei decizii?

La un an de la retragerea unilaterală a israelienilor din Gaza şi evacuarea aşezărilor evreieşti din fîşie, situaţia din regiune s-a deteriorat vădit. Gruparea teroristă Hamas şi-a perpetuat atacurile antiisraeliene, ucigînd şi marţi un beduin încorporat în armata statului evreu, în timp ce nivelul de trai al palestinienilor a scăzut în ultimele luni, dramatic. Concomitent, din pricina refuzului islamiştilor de a recunoaşte statul evreu, de a-şi asuma acordurile israeliano-palestiniene încheiate în trecut şi mai ales de a renunţa la violenţă, Comunitatea Internaţională şi-a menţinut boicotul impus după victoria organizaţiei Hamas în alegerile palestiniene. Spre a sparge această costisitoare izolare internaţională, Abbas, afirmă cercuri apropiate preşedintelui palestinian, ar fi exercitat presiuni ample asupra premierului Hanyie, care ar fi sfîrşit prin a accepta formarea unui executiv de uniune naţională.

La 27 iunie, cele două mari partide palestiniene se înţeleseseră asupra acceptării unui document considerat a fi echivalentul unei recunoaşteri indirecte a Israelului. Luni, surse din Hamas au afirmat că s-ar tinde „către aplanarea conflictului israeliano-palestinian prin aşa-numita soluţie bistatală”. Or, după 27 iunie, Hamas şi-a reiterat în repetate rînduri hotărîrea de a nu recunoaşte dreptul la existenţă al statului evreu.

Neacceptarea acestei condiţii precum şi a celorlalte două, impuse de Comunitatera Internaţională, şi în special de americani, europeni şi israelieni, s-a soldat din martie cu sancţiuni economice şi financiare afectîndu-i îndeosebi pe funcţionarii publici. Aproximativ 165.000 de salariaţi ai administraţiei autonome aşteaptă de luni de zile să li se plătească lefurile. In plus, răpirea israelianului de 19 ani, Gilat Shalit, în urma unei incursiuni sîngeroase efectuate în Israel, la 25 iunie, de către extremişti palestinieni a provocat o amplă ripostă militară israeliană, derulată în paralel cu lupta împotriva grupării islamiste şiite Hizbolah, în sudul Libanului. Campania israeliană s-a soldat cu moartea a peste 230 de palestinieni.

In răstimp, a continuat în fundal şi confruntarea dintre Hamas şi Fatah – gruparea lui Abbas, pentru ca, acum o săptămînă să aibă loc prima demonstraţie de amploare împotriva administraţiei palestiniene. La protestele funcţionarilor publici revendicîndu-şi salariile s-au raliat ulterior alţi locuitori din Gaza. Au izbucnit greve, care par să-l fi convins pe premierul Hanye că e momentul să-şi remanieze guvernul. E clar că Hamas speră ca, prin cooptarea reprezentanţilor Fatah în executiv, să se ajungă la suspendarea sancţiunilor internaţionale. In vizitele efectuate recent în regiune şeful diplomaţiei germane, Steinmeier şi premierul britanic Tony Blair afirmaseră, în discuţiile purtate cu Abbas, că alcătuirea unui nou cabinet palestinian, recunoaşterea dreptului la existenţă al Israelului, şi renunţarea la terorism ar accelera mult acceptarea noii conduceri de către Comunitatea Internaţională. Dar aceste promisiuni nu elimină defel riscul ca noul executiv palestinian să nu fie mai mult decît o simplă schimbare cosmetică, o nouă metodă de a se arunca praf în ochii lumii, pentru ca, îndărătul noii conduceri, să se continue vechile politici.