Alunecarea spre stânga

Cei 17 demnitari conservatori îi reproşeză lui Koch, într-o scrisoare publicată de săptămânalul hamburghez Die Zeit, că ar fi trivializat chestiunea integrării străinilor din Germania, transformând această temă într-un subiect de campanie electorală. Intr-un limbaj ambiguu, cei 17 mai revendică un „consens naţional, suprapartinic”, privind delicata problemă a integrării milioanelor de imigranţi din Republica Federală.

Deşi a câştigat la mustaţă alegerile regionale din Hessa, tranşantul premier creştin-democrat Roland Koch s-a văzut calificat la unison, de presă şi de mediile politice drept marele perdant al scrutinului din landul său. Spre a evita victoria opoziţiei de stânga, liderul regional conservator făcuse o campanie electorală extrem de dură, înţesată de atacuri virulente la adresa comuniştilor şi a străinilor delincvenţi. Această campanie fusese calificată de mulţi observatori drept polarizatoare şi frizînd incitarea la xenofobie.

La urne, electoratul l-a pedepsit, mulţi retrăgîndu-i sprijinul acordat cu 4 ani în urmă. Scrisoarea deschisă a celor 17 tovarăşi de partid îl dezavuează şi-l condamnă odată în plus.

Or, conform analiştilor, epistola care-l pună în cauză este ea însăşi problematică din mai multe puncte de vedere. Mai întâi pentru că survine după alegerile din Hessa şi înainte de cele din Hamburg, unde alt premier creştin-democrat încearcă să evite dezastrul electoral mizînd pe o campanie situată mult mai la stânga spectrului politic decît cea făcută de Koch.

Până mai ieri, acesta din urmă fusese un indispensabil pilon politic şi ideologic al construcţiei creştin-democrate germane. Încît a-l ataca în timp ce se zvârcoleşte la pământ, după ce proprii săi cetăţeni l-au pedepsit, iar presa germană l-a crucificat pentru populism, nu putea să facă o impresie prea bună.

Mai grave riscă să fie consecinţele politice pe termen lung ale actualelor controverse. Temându-se de noi eşecuri electorale, conservatorii vor renunţa la subiecte delicate precum criminalitatea juvenilă şi integrarea străinilor, simţinu-se obligaţi să alunece tot mai mult spre stânga.

În această zonă a spectrului politic, social-democraţia a abandonat calea reformelor economice de piaţă şi a revenit la populism socialist întrucât se luptă din greu, şi deocamdată fără succes, să împiedice fixarea în peisajul apusean a comuniştilor din aşa-numitul Partid al Stângii.

Ca atare, la dreapta se va căsca un spaţiu tot mai mare şi mai puţin controlat de formaţiunile democratice, de care e greu de crezut că nu se vor prevala extremiştii şi neonaziştii.