Ambasadorii conflictelor de lungă durată

Copiii neînsoţiţi, refugiaţi din zonele în care au loc conflicte de lungă durată, sunt ambasadorii unei situaţii disperate - spune Volker Türk, directorul departamentului pentru protecţie internaţională al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi de la Geneva:

"Anul trecut au fost aproape 14.000 de solicitări de azil pentru copii aduşi din Afganistan. Este un semn că în această ţară multe nu sunt în ordine. Aceşti copii nu erau însoţiţi. Deseori ajung în Europa pe căi periculoase şi îşi încearcă norocul aici."

Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi presupune că, la nivel mondial, există în jur de 43 de milioane de oameni care fug din ţările de origine. Jumătate dintre aceştia părăsesc regiunile în care conflictele persistă de ani sau chiar zeci de ani. Acum se conturează un nou trend - adaugă Türk. În tot mai multe zone de criză alungarea populaţiei s-a transformat într-o situaţie de lungă durată:

"Nesoluţionarea conflictelor este strâns legată de această tendinţă. De exemplu, în Iran sunt înregistraţi un milion de refugiaţi, dar există şi un număr impresionant de afgani care au căutat neoficial adăpost în această ţară. Se estimează că numărul acestora ar fi de până la două milioane. Imaginaţi-vă că în Europa - unde fiecare ţară primeşte anual un contingent de maximum 15.000 de refugiaţi - un asemenea număr ar fi perceput ca o povară uriaşă.", adaugă Volker Türk.

Cei care se refugiază peste graniţe, de regulă, caută protecţie în ţările vecine. Astfel, ţări ca Pakistan, Kenia sau Iran suportă cele mai mari fluxuri de refugiaţi la nivel mondial.

Un viitor mai bun?

Alixandra Fazzina a lucrat ca fotograf în multe regiuni de conflict de pe glob şi ştie care sunt efectele instabilităţii interne asupra populaţiei.

"Lumea crede că odată ajunşi în patria de adopţie, refugiaţii nu mai au nicio problemă, dar în cele mai multe cazuri nu este aşa. Deseori aceşti oameni se trezesc într-o situaţie lipsită de perspective. Gândiţi-vă că însăşi decizia de a-şi părăsi ţara e dureroasă. În plus, pentru mulţi dintre ei, speranţa într-un nou început nu se concretizează."

Înaltul Comisariat de la Geneva le cere statelor ONU să preia contingente mai mari de refugiaţi şi să-i protejeze pe aceştia, dar multe ţări şi-au cam pierdut răbdarea. Nesoluţionarea conflictelor împiedică repatrierea acestor oameni, aşa încât ţările adoptive se văd nevoite să-şi sporească eforturile de a le oferi o perspectivă - susţine Volker Türk:

"E important ca lumea să conştientizeze necesitatea şi însemnătatea acordării azilului. În ţările industrializate, inclusiv în cele din Europa, xenofobia ia amploare. Or, acest fenomen reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa acestei acţiuni umanitare fundamentale."

Cea mai bună soluţie pentru refugiaţi ar fi reîntoarcerea lor într-o ţară paşnică. Dar niciodată, în ultimii 20 de ani, nu s-a înregistrat o rată mai mică a repatrierilor benevole cum s-a întâmplat în 2009.

Autori: Claudia Witte, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident