1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ambiguitatea independenţei judiciare

21 decembrie 2010

Executivul şi Puterea judecătorească se găsesc din nou pe poziţii antagonice în privinţa funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii.

https://p.dw.com/p/QhJo
Imagine: dpa

La ultimile alegeri pentru componenţa CSM, au fost realeşi 3 dintre actualii membri ai Consiliului: Dan Lupaşcu, Lidia Bărbulescu şi Dan Chiujdea. Dar Legea privind CSM, modificată în 2005 prin asumarea răspunderii, interzice unui magistrat să deţină 2 mandate. Fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, introdusese în lege câteva modificări cu adresă clară la conservatorismul din sistem. Una, invalidată de CC, îi trimitea pe magistraţi mai devreme la pensie, alta îi scotea din cursă dacă au avut legături cu Securitatea (Art. 7, punctul 5) şi în fine, a treia, (Art 51, punctul 1) interzicea explicit al doilea mandat. În aceste împrejurări, Senatul a amânat validarea noii componenţe a CSM, invocând neclarităţile legale.

Dar nu este vorba numai de o chestiune de simplă conformitate. Magistraţii Lidia Bărbulescu, Dan Lupaşcu şi Dan Chiujdea reprezintă în cadrul Justiţiei vechea gardă conservatoare. Ce înseamnă conservatorismul lor este însă o chestiune ambiguă. Aceşti magistraţi declară cu toată convingerea că nu fac decât să apere independenţa Justiţiei faţă de voluntarismul unor politicieni ca Monica Macovei sau Traian Băsescu. Dar voluntarismul acestora a vizat, de cele mai multe ori, modernizarea aparatului judiciar.

Se ştie prea bine că românii nu au încredere în Justiţie şi că judecătorii, la rândul lor, par apatici şi neîncrezători în puterea care le-a fost conferită. Există un vechi fatalism românesc, pe care conservatorii din Justiţie îl încurajează cu alibiul respectării legii şi procedurilor. De multe ori, magistraţii care au protestat împotriva unor pretinse imixtiuni au avut, într-adevăr, deplină acoperire formală. Aici se află paradoxul reformei: România, la presiunea UE, a adoptat legi şi proceduri care au sfârşit prin a-i proteja pe magistraţii cu conduită fatalistă şi conservatoare.

Nimeni nu a ignorat faptul că unii judecători ar putea fi corupţi şi au existat în ultimii ani cazuri remarcabile de judecători anchetaţi, dar conservatorismul este un fenomen mai larg şi mai subtil care priveşte modul în care magistraţii îşi înţeleg limitele propriei libertăţi.

Guvernul, care caută pe mai departe să stimuleze înnoirea CSM, intenţionează să dea o Ordonanţă de urgenţă prin care să prelungească mandatul actualei echipe, pînă la clarificarea situaţiei legale a celor care se găsesc la al doilea mandat. Într-o scrisoare adresată preşedintelui Senatului, Asociaţia Magistraţilor din România (una din cele mai active asociaţii profesionale) a protestat însă, acuzând Executivul de imixtiuni nepermise în afacerile judiciare.

AMR arată că nu există nici o bază legală pentru amânarea validării sau pentru invalidarea noilor membrii CSM şi cere respectarea întocmai a procedurilor. În plus, protestatarii semnalează faptul că Justiţia are mijloace proprii de a regla situţia unor membrii CSM aleşi ilegal şi că nu este nevoie de o nouă intervenţia voluntară a Executivului.

Atâta doar că interpretarea legalităţii este din nou nesigură. Ion Iliescu, la ultima sa candidatură, a profitat de interpretarea favorabilă a Curţii Constituţionale, care a considerat că primul mandat obţinut înainte de adoptarea Constituţiei (în 1991) nu ar trebui luat în considerare. Magistraţii contestaţi astăzi ar putea să invoce şi ei faptul că primul mandat a fost obţinut înainte de modificarea adoptată de ministrul Monica Macovei. Sub acţiunea „independenţei” judiciare, retroactivitatea legilor a devenit un joc caleidoscopic.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder