Ameninţarea terorismului poate fi profitabilă...

"Încă nu a existat niciun caz în care a trebuit să onorăm poliţa de asigurare", explică Dirk Harbrücker, membru în consiliul de administraţie al companiei Extremus, grăbindu-se să adauge: "din fericire!". Germania a fost cruţată până acum de atacuri teroriste. Cu toate acestea, firma Extremus are în prezent 1300 de clienţi şi 7000 de obiecte asigurate, printre care două concerne producătoare de automobile, societăţi imobiliare, bănci, firme de asigurări, întreprinderi industriale precum şi aproape toate aeroporturile germane. În cazul unor evenimente de anvergură, ca de pildă campionatul mondial de fotbal din 2006, sunt asigurate şi stadioanele. Clienţii trebuie să contribuie cu o sumă de asigurare de peste 25 de milioane de euro, sumă ce implică valorile reale şi întreruperile de activitate, precizează Harbrücker:
"Pentru acoperirea unui risc minor, din perspectiva noastră, plătiţi o contribuţie anuală de cel puţin 3000 de euro pe an. Dacă este vorba de un fond imobiliar sau de o societate imobiliară cu riscuri repartizate pe teritoriul întregii ţări, ajungem uşor la câteva miliarde de euro. Într-un asemenea caz, asigurarea anuală poate ajunge la câteva milioane de euro. Cred că cea mai scumpă poliţă de asigurare pe care o emitem în acest moment este de 2,5 milioane de euro".

Compania Extremus este finanţată de concerne de asigurări germane şi străine, care, în urma atentatului terorist asupra turnurilor gemene de la New York, s-au sesizat asupra unei scăpări imprudente în contractele de asigurări pe care le oferiseră până atunci. Până la acel moment, riscurile teroriste erau incluse automat în cazul întreprinderilor industriale şi al aeroporturilor. Niciun asigurator nu calculase însă cifrele reale, în eventualitatea în care ar fi survenit cu adevărat un astfel de caz. Potrivit concernului bavarez Münchener Rück, atentatul terorist din 11 septembrie 2001 a provocat daune de 35 de miliarde de dolari. Curând după aceea, pasajele corespunzătoare au fost eliminate din contractele de asigurări, în timp ce firma Extremus s-a specializat tocmai pe acest gen de contracte pentru ca cererea pieţei să poată fi acoperită. În alte ţări, asemenea companii de asigurări existau deja de mai demult, explică Harbrücker, ca de pildă în "Marea Britanie şi Spania; aceştia au fost pionierii. Numărul atentatelor comise de IRA la Londra, în anii '90, crescuse atât de mult, încât societăţile convenţionale de asigurări au trebuit să se retragă de pe acest segment de piaţă, nemaiputând acoperi costurile. Soluţia problemei a fost crearea unui nou tip de asigurare, la care să contribuie substanţial clienţii înşişi, şi care să implice, de asemenea, participarea statului, devreme ce un atentat terorist este îndreptat în genere nu împotriva unei anumite persoane sau firme ci împotriva unei ţări, a cărei politică nu este agreată de anumite cercuri".

În Germania, precizează Harbrücker, regimul de asigurare împotriva terorismului prevede garantarea unei capacităţi de două miliarde de euro din fonduri de capital private, la care se adaugă o garanţie de stat în valoare de opt miliarde de euro, garanţie pentru care firmele de asigurări cotizează la rândul lor.

În contractele de asigurări nu sunt prevăzute însă consecinţele războaielor precum şi contaminarea prin substanţe chimice, biologice sau nucleare, deoarece nimeni nu poate aprecia cu adevărat efectele unor asemenea dezastre.

Anul acesta, încasările companiei Extremus se ridică la peste 52 de milioane de euro.

Autor: Monika Lohmüller/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Cristian Ştefănescu