Amnistie discretă pentru marii corupţi

Miercuri, dimpotrivă, senatorul Peter Eckstein îşi anunţa demisia din funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice din Senat, invocînd tocmai faptul că noua lege nu mai satisface nici o exigenţă etică.

Demisia lui Peter Eckstein a fost, într-adevăr, un fapt remarcabil, pentru că a atras atenţia asupra unei mari mistificări publice. Există un larg consens menit să ascundă adevărul şi anume acela că lupta împotriva corupţiei, aşa cum a fost ea gîndită pînă acum, îşi va schimba înţelesul. Iar la acest consens au participat toate forţele politice. Senatorul Peter Eckstein a declarat, cu un curaj personal demn de toată stima publică, că “UDMR nu susţine lupta împotriva corupţiei”. Dar acest lucru este valabil şi pentru PSD, PNL, PC, PRM şi nu în ultimul rînd PLD, pentru că nu am auzit pe absolut nimeni care să laude poziţia senatorului de la Cuj.

Astăzi, noul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a spus că formula convenită la Comisia juridică din Senat privind Legea ANI este una care satisface cerinţele de la Bruxelles.

Să rezumăm faptele

Comisia juridică a avut de ales între două formulări: Una spunea că Agenţia va verifica “averile ilicite”, iar a doua că e vorba de „averile nejustificate”. Diferenţa e foarte importantă pentru că, în prima variantă, Agenţia va verifica doar legalitatea de suprafaţă, iar în a doua variantă se va uita de exemplu, la diferenţa dintre salariul de senator sau de ministru şi averea reală a persoanei, încercînd să găsească explicaţii . Cătălin Predoiu, noul ministru al Justiţie, susţine că prima variantă, adică aceea a examinării strictei legalităţi e suficientă şi că cei de la Bruxelles vor fi mulţumiţi. Este foarte posibil să fie aşa. Dar esenţa acestei legi nu consta doar în a da satisfacţie de formă exigenţelor Comisiei Europene, aşa cum pare să spună Cătălin Predoiu, ci în acţiunea de destrămare a relaţiei dintre pliticienii corupţi şi afacerile necurate, care să permiţă un nou început în politica românească.

Se pare că acest lucru nu a fost cu putinţă, cel puţin aşa cum l-au gîndit reformatorii. Senatorul de Cluj, Peter Eckstein, a demisionat din fruntea Comisiei juridice tocmai ca să atragă atenţia asupra acestui lucru grav care se petrece, dar gestul său nu a avut ecoul scontat.

Cătălin Predoiu se vădeşte a fi , într-adevăr, expresia unui compromis politic de fond produs în politica românească. Nu e vorba numai de acordul strict între Preşedinte şi Primul ministru, ci de mult mai mult decît atît. Impulsul etic a cărui expresie politică a fost proiectul Monicăi Macovei, a luat sfîrşit printr-o formulă , care decodificată sună aşa: “Cei care s-au îmbogăţi prin orice mijloace după revoluţie sînt, din acest moment, amnistiaţi. Iar mecanismul judiciar, se va pune în funcţiune abia de aici încolo, adică pentru noii veniţi.”