Andrei Marga şi Rusia

Complexul duşmăniei predestinate nu poate întemeia o politică raţională şi ministrul de Externe, Andrei Marga, are dreptate să spună că ”românii trebuie să fie mai bine informaţi despre Rusia actuală, iar ruşii cu privire la România actuală”. În acelaşi timp însă România nu poate ignora nici ce se întâmplă în Rusia şi nici nu se poate desprinde de contextul global, care pare să fie astăzi destul de nefavorabil. Situaţia din Siria tinde să agraveze lucrurile pe scena internaţională şi mai curând să ”îngheţe” relaţiile cu Rusia decât să le ”încălzească”.

Dacă din punct de vedere teoretic amplificarea relaţiilor cu Rusia este un proiect valabil şi demn de a fi menţinut la orizont, în circumstanţele imediate, România nu poate decât să rămână alături de prietenii săi occidentali. Este puţin probabil să se repete o situaţie ca aceea privitoare la Libia, care a divizat o clipă Vestul, deşi fără urmări importante. Germania nu mai doreşte să se trezească la Consiliul de Securitate ONU de aceeaşi parte cu Rusia şi China, chiar dacă nu pare nici acum fericită cu declaraţiile ofensive ale noului preşedinte francez François Hollande. Occidentul este mai solidar în acest moment şi ca urmare a crizei economice, dar şi ca răspuns la politica mai dură care se prefigurează la Kremlin. Situaţia din Siria este, aşadar, o piatră de încercare pentru relaţiile dintre Rusia şi Occident, riscând să dea timpul înapoi în epoca îngheţului şi a temerilor reciproce.

În ciuda protestelor internaţionale, Moscova şi-a exprimat dorinţa de a menţine regimul Assad la putere, ca o garanţie a conservării intereselor sale economice şi strategice. Or, dacă preşedintele Putin nu are în vedere anumite concesii şi dacă tonul relaţiei Est-Vest se va înăspri, ceea ce este uşor de prevăzut câtă vreme regimul de la Damasc manifestă aceeaşi brutalitate, orice tentativă de ”încălzire” a relaţiilor cu Rusia va fi cel puţin neoportună.

Noul guvern de la Bucureşti a luat de altfel câteva decizii clarificatoare. După întoarcerea sa din vizita efectuată în Israel, ministrul de externe, Andrei Marga, a propus expulzarea ambasadorului Siriei la Bucureşti şi rechemarea ambasadorului român la Damasc, ca formă de protest faţă de masacrul comis săptămâna trecută în oraşul sirian Houla.

În replică, purtătorul de cuvânt al PDL, Traian Ungureanu, a declarat că decizia ”vine târziu”. ”Expulzările de ambasadori − a explicat Traian Ungurenau − s-au succedat în mai multe state ale UE de un timp încoace şi cred că domnul Marga a acţionat cu întârziere în momentul în care a ajuns şi la el ecoul acestor decizii”. Este de semnalat însă că Traian Ungureanu este purtătorul de cuvânt al PDL pe durata campaniei electorale, ceea ce înseamnă că este însărcinat cu replicile ”de efect”,  care intră de obicei în alt registru al discuţiei.

Totuşi uneori viteza de reacţie şi promptitudinea contează, căci pun în lumină dimensiunea morală a unei poziţii politice, dar să remarcăm că, la acest capitol, România nu a stat niciodată prea bine. Cu ceva timp în urmă, diplomaţia românească condusă la vremea aceea de Teodor Baconschi, a ezitat mult până să trimită un reprezentant la ceremonia decernării premiului Nobel pentru Pace disidentului chinez Liu Xiaobo, preocupată, pesemne, să nu tulbure susceptibilităţile Chinei. Aşadar subiectul tempoului sau al ”autenticităţii” morale a unei decizii nu poate fi cu adevărat subiect de dispută.

Relaţia cu Rusia rămâne însă pe mai departe subiectul unei dezbateri aprinse, deşi deocamdată una pur teoretică.