Angela Merkel şi Comitetul Evreiesc American

Este pentru prima oară în istorie că un lider al guvernului german e invitat să vorbească la reuniunea celei mai importante ogranizaţii evreieşti americane.

In reacţie la valul de pogromuri din Rusia şi Basarabia de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, evreii germani, emigraţi peste ocean au înfiinţat acum exact un veac Comitetul Evreiesc American.

In 1906, comitetul era una din primele organizaţii umanitare din SUA, şi de fapt din întreaga lume. Scopul ei fusese, din capul locului, să ajute şi să încerce să protejeze cît de cît victimele sălbaticelor excese şi pogromuri din Rusia ţaristă. Totodată Comitetul s-a străduit să exercite o oarecare influenţă asupra altor segmente ale societăţii americane.

Explicînd activitatea organizaţiei sale, directorul pentru afaceri internaţionale al Comitetului Evreiesc American, rabinul Andrew Baker, a subliniat că, în opinia sa, „face parte din realizările noastre de vîrf din uiltima 100 de ani faptul că am înţeles, că situaţia evreilor americani e strîns corelată de destinul altor minorităţi. Din acest motiv organizaţia noastră s-a consacrat combaterii discriminării în sensul larg al noţiunii”.

Odată cu sporirea ponderii geopolitice a SUA, a crescut şi implicarea Comitetului Evreiesc American în treburile internaţionale. Această evoluţie a fost impulsionată mai întîi de tragedia Holocaustului, în speţă de exterminarea de către nazişti şi aliaţii lor fascişti a 6 milioane de evrei europeni, iar apoi de fondarea statului israelian. Comitetul dispune azi de 150.000 de membri, şi reprezintă una dintre cele mai influente organizaţii de lobby din SUA.

Remarcabil e că, după Holocaust, Comitetul a fost una dintre primele organizaţii evreieşti care a reînnodat contacul cu Germania postbelică. Din anii 50 încoace, responsabilii Comitetului promovează schimburile de elevi şi studenţi din Germania şi din comunităţile evreieşti de peste ocean. Acum 8 ani organizaţia a înfiinţat un birou propriu în Berlinul reunificat.

Reflectînd asupra relaţiilor cu Republica federală, Andrew Baker a ţinut să precizeze că „Întreţinem de ani de zile legături intense cu guvernul german şi cu fundaţiile politice germane. Am purtat un dialog, am încheiat partenierate, dar uneori ne-am şi certat. Cu toate acestea, cooperarea noastră cu fundaţia creştin-democrată Konrad Adenauer, cu totul remarcabilă în epoca în care a debutat, acum un sfert de veac, a devenit între timp o colaborare cît se poate de firească”.

Cooperarea dintre Comitetul Evreiesc American şi guvernul federal german a rezultat bunăoară, acum doi ani, în organizarea la Berlin a primei conferinţe OSCE pe tema antisemitismului în Europa. Schimbarea la cîrma Germaniei n-a modificat caracterul strîns al acestei conlucrări.

Actualul şef al diplomaţiei germane a profitat de prima sa călătorie în SUA, în noua sa calitate de ministru de externe german, spre a solicita o audienţă Comitetului. Iar la sfîrşitul lunii martie, Frank Walter Steinmeier a rostit la Berlin principala alocuţiune prilejuită de celebrarea centenarului organizaţiei evreieşti americane. Această tradiţie a continuat cu discursul Angelăi Merkel, figurînd alături de cele rostite de ceilalţi doi invitaţi proeminenţi: George Bush, precum şi Kofi Annan.

In reacţie la participarea la festivităţi a şefei executivului german , rabinul Baker a opinat că „are o componentă aproape lirică faptul că, o organizaţie înfiinţată acum 100 de ani de evrei germani, nevoită, la mijlocul existenţei ei, să se confrunte cu Holocaustul, să fie în măsură s-o salute acum, la întîlnirea jubiliară, pe şefa executivului german, Angela Merkel, ca oaspete de onoare”.

In ce-o priveşte pe Merkel, prezenţa ei nu are exclusiv raţiuni istorice. La urma urmei, din unghiul Berlinului, Comitetul Evreiesc American constituie un important pilon al relaţiilor transatlantice, jucînd un rol considerabil în articularea politicilor SUA în chestiuni diverse ţinînd de marile conflicte din Orientul Apropiat şi Mijlociu, fie că la mijloc e litigiul provocat de ambiţiile nucleare iraniene, fie că e vorba de cel israeliano-palestinian.