ANI şi excesul de moralism

Agenţia Naţională de Integritate a trimis Parlamentului documentele prin care solicită destituirea lui Mircea Dinescu.

Potrivit opiniei oficiale, acesta se află, din anul 2006, în stare de incompatibilitate, întrucît deţine simultan atît calitatea de membru al Colegiului CNSAS cît şi funcţia de administrator al unor societăţi comerciale.

Mircea Dinescu s-a declarat "scîrbit" de situaţie şi a anunţat că nu va contesta în instanţă incompatibilitatea descoperită de ANI. El a crezut totuşi de cuviinţă să se supună judecăţii colegiale şi a depus la CNSAS documente din care să reiasă că situaţia este perfect legitimă.

În orice caz, Mircea Dinescu ar fi primul demnitar din România demis în urma unei investigaţii ANI, ceea ce trezeşte serioase nedumeriri.

La origine, ANI a dorit să fie un instrument eficient prin care să fie supuşi controlului public miniştri, parlamentarii şi pe cei care sînt de regulă suscepetibili de a face trafic de influenţă sau deturnări de fonduri.

ANI a fost însă modificată în multe rînduri şi în multe feluri şi pînă la urmă a ajuns să fie o instituţie cu o arie prea largă de acţiune şi în plus subordonată politic.

Nimeni nu recunoaşte acest lucru, nici măcar cei care criticau în trecut politizarea ANI, deoarece se găsesc acum la putere. Este greu de probat influenţa politică, dar ea poate fi depistată ca posibilitate în chiar mecanismele legii.

În fine, în ultima vreme au fost propuse mai multe iniţiative legislative care extind şi mai mult jurisdicţia ANI, pînă la controlul total al societăţii. Se propusese, de exemplu, punerea sub control ANI a liderilor sindicali şi a ziariştilor.

Sancţionarea lui Mircea Dinescu arată, în orice caz, că pericolul ca acest control să se extindă acolo unde nu are ce căuta nu este imaginar. ANI a ajuns deja să sancţioneze oameni care nu au nici o legătură cu ceea ce se numeşte îndeobşte corupţie.

Mircea Dinescu, chiar dacă şi-ar propune, nu are cum să deturneze fonduri sau să facă trafic de influenţă. Este cu totul absurd să ne imaginăm că el ar folosi informaţiile obţinute în dosarele de Securitate ca să pună pe picioare o afacere profitabilă.

Legea prevede într-adevăr anumite incompatibilităţi, dar le prevede mecanic şi excesiv, fără să facă diferenţa între un membru al Colegiului CNSAS şi un director al unei Agenţii guvernamentale cu impact imediat asupra economiei.

Birocraţia tinde să transforme lupta împotriva corupţiei într-un instrument orb şi periculos.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu