1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ankara negociază cu duşmanul

Thomas Seibert / Vlad Drăghicescu9 ianuarie 2013

După aproape 14 ani de la arestarea şi condamnarea lui la închisoare, fondatorul şi şeful Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan revine în lumina reflectoarelor politice din Turcia.

https://p.dw.com/p/17GWn
Imagine: AFP

Ocalan reapare în prim-plan. Şi nu oricum, ci dintr-o postură la care a râvnit întotdeauna: cea de persoană cheie în găsirea unei soluţii de rezolvare a conflictului kurdo-turc. În luna decembrie, reprezentanţi cu rang înalt în cadrul serviciilor secrete turce (MIT) au început să discute cu Ocalan despre condiţiile în care PKK ar accepta să renunţe la actele de violenţă îndreptate împotriva Turciei.

Prim-ministrul turc, Recep Erdogan şi guvernul său vor să pună la punct un plan care să-i determine pe rebelii kurzi să cedeze armele. Astfel, conducerii PKK, aflată acum în regiunea munţilor Kandil din nordul Irakului, i-ar putea fi garantată imunitatea, respectiv exilulul, iar luptătorilor "de rând" ai partidului, reintegrarea în societate.

Context favorabil

Pe de altă parte, contextul în care au loc negocierile dintre oficialii turci şi PKK este unul favorabil. Din cauza iernii, luptele între rebelii kurzi şi armata turcă au încetat temporar, iar probabilitatea ca un eventual acord între cele două părţi să fie sabotat de reînceperea conflictului este mai scăzută decât în alte perioade ale anului.

Abdullah Ocalan
Abdulah OcalanImagine: picture-alliance/dpa

La toate acestea se adaugă şi reuşita demersului lui Abdulah Ocalan, care a cerut mai multor rebeli kurzi aflaţi la închisoare în Turcia să renunţe la greva foamei, fapt care a reconfirmat Turciei influenţa enormă a liderului PKK în rândul oamenilor săi.

Există, însă, şi o latură electorală a discuţiilor Ocalan - Turcia. Anul viitor în această ţară va avea loc un maraton de alegeri - locale, parlamentare şi prezidenţiale. "Erdogan are tot interesul să aibă succes în această chestiune", spune politologul Sahin Alpay din Istanbul.

Poporul turc s-a săturat de conflictul neîncetat cu luptătorii kurzi, care durează de aproape 30 de ani, soldat cu mai multe zeci de mii de victime. În acest context, o soluţie care să ducă la rezolvarea durabilă a conflictului ar putea mobiliza o bună parte din electorat.

Ankara şi credibilitatea

Vicepremierul de la Ankara, Besir Atalay, cel care coordonează politica ţării sale în ceea ce-i priveşte pe kurzi a declarat că scopul actualelor discuţii este încetarea definitivă a violenţelor din partea PKK. Pentru a-şi consolida credibilitatea, săptămâna trecută Turcia a permis în premieră mai multor politicieni kurzi să-l viziteze pe Abdulah Ocalan, aflat în închisoarea de pe insula Imrali.

De asemenea, negocierile între serviciile secrete turce şi şeful PKK vor continua, a anunţat premierul Erdogan, care a lăsat să se înţeleagă că ar putea exista discuţii şi cu restul conducerii Partidului Muncitorilor din Kurdistan. Negocieri între PKK şi guvernul turc au mai avut loc şi în trecut, fiind însă sistate în 2011, în urma unui atac sângeros al rebelilor kurzi care s-a petrecut în sudul Anatoliei, soldat cu moartea a 13 soldaţi turci. La acea vreme, guvernul de la Ankara i-a acuzat pe kurzi de sabotarea procesului de negocieri.

Imrali Gefängnis Insel Türkei
Închisoarea ImraliImagine: picture-alliance/dpa

Reacţia PKK

Deocamdată, PKK-ul se află în expectativă, solicitând, prin vocea lui Murat Karayilan, cel care a preluat conducerea partidului după arestarea lui Ocalan, şi mai multe gesturi de deschidere din partea Turciei. Printre acestea se numără îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie ale lui Ocalan, precum şi recunoaşterea din partea Turciei a identităţii kurde şi stipularea acesteia în constituţia ţării.

Unii comentatori sunt de părere că negocierile dintre Turcia şi PKK ar putea fi "bruiate" de luptătorii lui Karayilan, dacă aceştia se vor simţi excluşi. Deşi semnalele sunt pozitive, ele nu reprezintă nici pe departe o garanţie a reuşitei, într-un conflict început în 1984 care n-a putut fi până în prezent soluţionat.