Anticapitalism în numele poporului american

Neocomuniştii, neonaziştii, islamiştii şi alţi profesionişti ai urii faţă de capitalism şi lumea liberă au motive să tragă nădejde. În metropolele americane a apărut o organizaţie de protest precum Occupy Wall Street, care-şi continuă manifestaţiile în ciuda arestării, la finele săptămânii a circa 700 de manifestanţi.

Între timp, avocaţii revoluţiei anticapitaliste au început să-şi extindă operaţiunile de la New York, exportându-şi marfa în varii metropole americane, din Chicago şi Boston şi până la Los Angeles.

La rândul ei, inervată şi înfometată de noutăţi, mass-media a început să reacţioneze în conformitate cu prejudecăţile ei. Protestele împotriva băncilor şi burselor constituie un subiect suculent, pe care prea puţine posturi de televiziune au chef  să-l ocolească, deşi numărul protestatarilor este, încă, infim. Graţie televiziunilor are însă toate şansele să crească.

Capitalismul, afirmă unii dintre vrăjmaşii săi ireductibili, ar fi, citez, ”o crimă organizată”. Nimic nou sub soare. Asemenea declaraţii rosteau pe vremuri cu plăcere mai toţi oficialii comunişti. Sau unii fascişti, a căror mişcare s-a ivit, odată cu Mussolini, din mişcarea socialistă.

Iată că, inspiraţi de primăvara arabă, şi în speranţa că ar putea-o repeta şi peste ocean progresiştii organizaţiei „Ocupaţi Wall-Street-ul” şi think-tankurile aferente, precum de pildă Center for American Progress repun pe tapet vechile sloganuri marxiste. Conform avangardei intelectuale a acestei noi stângi extremiste, democraţia americană n-ar mai fi ce pretinde să fie, sistemul celor două partide n-ar reprezenta, chipurile, interesele poporului american, ci ale oligarhiei de la vârful SUA şi câte şi mai câte.

În fapt, ceea ce speră cu adevărat revoluţionarii întârziaţi de peste ocean este să profite de criza actuală şi de recesiunea iţindu-şi chipul hâd la orizont spre a lansa o revoluţie de proporţiile faimoasei mişcări iniţiate sub titlul de Tea-Party.

Aparent, nici măcar un preşedinte de stânga, precum Obama n-ar mai fi situat, în opinia lor, destul de ferm la stânga spectrului politic, ca să extragă America din priza industriaşilor şi din îmbrăţişarea patronilor super-bogaţi care ar conduce, pasămite, Statele Unite.

Fapt este că, dacă şomajul va continua să se menţină în America la cote mari nu e deloc exclus ca mişcarea pusă pe picioare de cei ce-ar vrea să ocupe Wall-Streetul să ia amploare. Vom vedea o întreagă oştire de zombi neo-marxişti protestând, în numele poporului, pe străzile oraşelor americane, împotriva felului de viaţă american.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident