Antisemitism vechi şi nou în Germania, atentatul de la Riad

Aniversarea lui 9 noiembrie 1938 - a pogromului ordonat de cel de al treilea Reich asupra evreilor - şi a căderii zidului de la Berlin, determină cotidianul german DIE WELT să redea un pasaj - în opinia sa cel mai mişcător - din alocuţiunea doamnei Charlotte Knobloch, preşedinta comunităţii evreieşti a oraşului ei natal Muenchen. Citez: "Din noiembrie 1938 a trăit mereu, cu parte din valize făcute, ca refugiat. Astăzi vrea să le deschidă şi pe acestea şi să aşeze conţinutul la locul său. Fiindcă acum, după 65 de ani, a ajuns din nou şi definitiv în patria ei. E fenomenul - surprinzător - rezultat şi dintr-un sondaj recent, anume că pe parcursul deceniilor dispar vizibil stereotipurile antisemitismului, că tineretul acestei ţări adoptă o atitudine salutară, calmă şi normală faţă de concetăţenii evrei, într-un mod pe care şi-l poate dori orice democraţie a lumii, şi mai ales cea germană. Şi tocmai pentru că este astfel stăruie neînţelegerea faţă de deputatul Martin Hohmann şi pare să crească zilele acestea nemulţumirea faţă de felul în care-l tratează partidul său. Într-o cuvântare publică, îi calificase pe evrei drept "popor făptaş", încercând astfel să-i dezvinovăţească pe germani de această acuzaţie. De ce oare nu reuşeşte deci un mare partid democratic şi conservator să-l penalizeze pe acest om, inadecvat culturii noastre politice şi insuportabil? E momentul şi de mult s-ar cuveni maturităţii democraţiei noastre, ca Martin Hohmann să fie exclus din grupul parlamentar creştin-democrat. Calm dar ferm şi din deplină convingere."
După atentatul din capitala Arabiei Saudite nu mai încape îndoială, scrie cotidianul german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, citez:
"...că ocuparea Irakului de către trupe americane şi britanice a procurat noi recruţi teroriştilor din lumea arabă şi din exteriorul ei.
Reacţiile la cuvântarea preşedintelui Bush cu privire la democraţia în Orientul Apropiat demonstrează că în această regiune nu crede nimeni în bunele intenţii ale Washingtonului atât timp cât diplomaţia americană nu intervine perseverent în favoarea soluţionării conflictului israeliano-palestinian, într-un mod pe care ambele părţi îl pot sesiza ca drept. Ar fi fatal pentru politica occidentală dacă celor două focare mari - Irakul şi Palestina - li s-ar adăuga acum altă criză, în Arabia Saudită. În acest caz, înlăturarea lui Saddam Hussein nu va fi tăiat nodul problemei Orientului Apropiat - cum s-a sperat la Washington - ci va fi declanşat o reacţie în lanţ a instabilităţii politice."
Explozia vehicolului capcană de la Riad - scrie ziarul german GENERAL-ANZEIGER - aminteşte insistent de evoluţia anterioară a mişcării teroriste, cu origine în Arabia Saudită, alimentată de predicatori saudiţi şi finanţată cu milioanele petrolului saudit.
După ziarul francez LIBERATION, întreaga regiune ameninţă să devină câmp de bătaie şi Washingtonul să fie nevoit a alege între petrolul aliaţilor săi şi credinţa într-o "revoluţie democratică".
Ziarul olandez DE TELEGRAAF distinge în atentatul de la Riad proba unei lupte pe viaţă şi pe moarte între reţeaua Al Qaeda şi sutele de prinţi care au domnit până acum în regatul saudit, din moment ce, pentru prima oară, au fost ucişi deliberat şi musulmani.
Iar cotidianul italian CORRIERE DELLA SERA vede în atentat, citez:
"....nu doar confirmarea că, după Israel şi Irak, Arabia Saudită e ţara cu cel mai grav risc de terorism, ci şi o deosebire fundamentală:
miza e extremă, anume controlul asupra celor mai vaste rezerve petrolifere ale globului, în plus asupra celor mai sfinte lăcaşuri ale islamului.
Asistăm la un război civil declanşat de o armată de sinucigaşi sub ordinul lui Osama Bin Laden."