Anul 2004 şi integrarea României în UE.

România va trebui în primul rînd să dovedească că are o economie care respectă, în linii mari, legile pieţei libere. Raportul Comisiei Europene pe 2003 a refuzat României statutul de economie de piaţă funcţională din cauza subvenţiilor disimulate. În primul rînd au fost multe ajutoare de stat pe care Consiliul Concurenţei nu le-a sancţionat, în al doilea rînd restanţele la bugetul asigurărilor sociale reprezintă subvenţii în toată regula. În sfîrşit, aşa numitele arierate din economie, adică datoriile neplătite, crează o certă inegalitate pe piaţă, oferind indirect privilegii unor actori economici. Rezultatul este că selecţia naturală pe care ar trebui să o facă piaţa nu mai functionează, iar adevărata rentabilitate a unei societăţi nu mai este răsplătită cum se cuvine. Negociatorul şef al României la Bruxelles, Vasile Puşcaş, a anunţat că unul dintre obiectivele urgente ale acestui început de an este reorganizarea Consiliului Concurenţei, în aşa fel încît acesta să devină independent de politicile Guvernului. Subiectul este însă foarte controversat la Bucureşti. Opoziţia a protestat vehement la sfîrşitul lunii decembrie atunci cînd Guvernul a făcut schimbări în acest Consiliu, considerînd că în loc să sporească capacitatea de decizie a acestui organism, el va fi şi mai mult subordonat intenţiilor guvernamentale. Guvernul a sugerat, dimpotrivă, că ar fi vorba de reacţia unor grupuri de interese şi că în beneficiul general nu va ţine cont de aceste presiuni. Subiectul acesta merită să fie urmărit cu toată atenţia întrucît de el va depinde încheierea în bune condiţiuni a capitolului de negocieri privind concurenţa. Se înţelege de la sine că Guvernul ar trebui să nu mai amîne prea mult cîteva privatizări importante din domeniul petrolului, gazelor şi curentului electric. Deocamadată auzim tot felul de ştiri încurajatoare cum ar fi de pildă că un grup de experţi a finalizat forma contractului de privatizare a companiei Petrom. Dar ştirile acestea sînt înşelătoare pentru că nu înseamnă ca s-ar fi făcut vreun pas înainte pe calea privatizării. De asemenea în domeniul distribuţiei gazelor naturale au fost divulgate cîteva indicii referitoare la implicarea majoră pe care o vor avea companiile ruseşti, dar nu ştim nimic despre vreun plan precis privind transferul de proprietate. Cît priveşte distribuţia curentului electric lucrurile par să nu fi evoluat prea mult, guvernul temîndu-se de creşterea preţurilor. După toate aparenţele în 2004 nu vor avea loc prea multe privatizări, dar dacă se va reuşi totuşi reducerea implicării statului în economie, atunci România ar putea primi statutul pe care îl aşteaptă. Toate acestea ar putea însemna pe ici colo mai mult şomaj, o presiune socială mai mare şi asta în condiţiile unui buget care propune cheltuieli sociale prudente. În sfîrşit, se aşteaptă o dovadă că există voinţa politică pentru a oferi Justiţiei mai multă independenţă şi totodată mai multă energie în modernizarea administraţiei. Nu uităm faptul că, simultan cu aceste preocupări, anul acesta vor avea loc alegeri locale şi parlamentare şi că reformele tranziţiei sînt de cele mai multe ori divergente cu preocupările electorale. Horaţiu Pepine