1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Apel la raţiune

Rodica Binder18 iunie 2012

Semnificaţia alegerilor din Grecia şi din Franţa, impactul lor asupra viitorului Uniunii Europene şi a monedei euro, se situează în prim-planul atenţiei editorialiştilor la acest început de săptămînă.

https://p.dw.com/p/15H3T
Online news © Aleksandar Jocic #24475420
Imagine: Fotolia

Aşteptate cu sufletul la gură, scrutinul elen şi cel francez, desfăşurate duminică, au ocultat doar parţial alt eveniment, doar aparent minor, care, la o privire mai atentă, e de rău augur pentru soarta democraţiei unei ţări membre a Uniunii Europene: România. Atît cotidianul DIE WELT cît şi săptămînalul DIE ZEIT au informat în portalul lor electronic despre semnarea, de către sute de artişti şi intelectuali, a unei scrisori de protest faţă de intenţia guvernului României de a restructura Institutul Cultural Român. Semnatarii petiţiei, foarte bine cunoscuţi şi în străinătate, cer premierului social-democrat Victor Ponta să revoce controversata ordonanţă de urgenţă lansată miercuri, prin care ICR este subordonat Senatului. Consecinţa imediată a acestei măsuri ar fi înlocuirea întregii conduceri a ICR.

Alt avertisment, faţă de posibile reacţii isterice, un apel la raţiune şi luciditate după scrutinul din Grecia au lansat mai mulţi lideri europeni - relatează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG . Îndemnul este cu totul întemeiat. Rezultatul scrutinului dă exacta măsură a scindării naţiunii elene şi abia zilele următoare vor dovedi cît de dificilă este formarea unui guvern apt să aplice reformele necesare ieşirii din criză - scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Dar - tot zilele următoare vor putea confirma sau infirma ipoteza că scrutinul de duminică ar fi fost o chestiune de viaţă sau de moarte.

Dacă grecii par a fi înţeles miza opţiunii lor pentru soarta ţării, a monedei euro şi a Uniunii, cum presupune DER STANDARD, nu mai puţin adevărate este, consideră HANDELSBLATT, că şi europenii trebuie să fi priceput că după acest scrutin nu mai pot proceda pe mai departe ca şi pînă acum.

Fiindcă atîta vreme cît Europa şi Angela Merkel vor rămîne fideli cursului politic aplicat pînă deunăzi, este limpede că noul guvern de la Atena, care are doar un  răgaz limitat şi un mandat fragil, nu va putea soluţiona problemele, opinează AFTONBLADET .

Optica ziarului suedez citat este împărtăşită şi de cotidianul DE VOLSKRANT care, de la Amsterdam, pledează pentru solidaritate, fiind aceasta singura modalitate de a salva moneda comună.

Dar întrebarea capitală adresată locuitorilor nordului Europei rămîne deocamdată lipsită de răspuns, sesizează acelaşi ziar: cît de mare este sacrificiul pe care sunt ei dispuşi să-l facă spre a salva euro?

Cert este, că acum a sosit şi rîndul Berlinului să-şi modifice strategiile anti-criză, scadenţa fiind dictată şi de scrutinul parlamentar din Franţa unde socialiştii au obţinut o majoritate covîrşitoare.

Prin urmare - deduce LA REPUBBLICA -Germania nu va mai putea spune doar „NU”.

Iar largul sprijin de care se bucură acum Francois Hollande în Europa, după ce îşi vede asigurată foarte confortabil baza puterii şi la el acasă, va îngusta spaţiul de manevră al cancelarei Angela Merkel, prooroceşte EL MUNDO.

Totuşi, nu trebuie omis că Hollande şi-a scris pactul creşterii economice pentru Europa cu cerneală electorală, căutînd să se distanţeze radical de rivalul său Sarkozy, atrage atenţia FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Profilactic, ziarul german recomandă preşedintelui socialist al Franţei să-şi regîndească poziţiile, să inaugureze un nou capitol şi să-şi asume de-acum înainte şi răspunderea ce-i incumbă pentru destinul continentului.

Care destin este deocamdată în mîinile liderilor ei, aceştia urmînd să se întrunească la finele lunii la Bruxelles. Lor le rămîne foarte puţin timp spre a evita catastrofa, mai crede SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, rezumînd ce ar fi de făcut: Europa are nevoie de un singur ministru de finanţe, de un buget comun, de sisteme de asigurări sociale şi de pensie asemănătoare, de o politică fiscală armonizată. Iar pentru exercitarea controlului democratic edificiul necesită o supraetajare politică - aceasta este banala definiţie a unei sarcini herculeene.