1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Apelurile internaţionale nu pot duce la aplanarea conflictului din Orientul Apropiat

Peter Philipp/ Medana Weident17 iulie 2006

Situaţia din Orientul Apropiat se agravează continuu. În timp ce miliţiile Hezbollah lansează noi rachete asurpa teritoriului israelian, Israelul atacă la rându-i noi obiective din Liban. Şi nici în fâşia Gaza nu se întrevede o aplanare a conflictului.

https://p.dw.com/p/B1M0
O staţie de tren din Haifa distrusă de rachetele miliţiilor Hezbollah
O staţie de tren din Haifa distrusă de rachetele miliţiilor HezbollahImagine: AP

Pentru a pune capăt violenţelor în regiune, declaraţii precum cele adoptate la summitul G-8 de la St. Petersburg nu sunt nicidecum eficiente. Comunitatea internaţională ar putea şi ar trebui să se implice mai mult în vederea soluţionării crizei de proporţii.

E demoralizant să vezi cum reprezentanţii celor mai puternice state ale lumii, întruniţi la summitul G-8 de la St. Petersburg n-au reuşit să cadă de acord decât asupra unui apel comun pe care l-au lansat părţilor implicate în conflictul din Orientul Apropiat. Un apel care a rămas fără ecou, aşa cum se întâmplă adesea cu solicitările ONU. Chiar dacă Naţiunile Unite reuşesc să adopte o rezoluţie, fără ca aceasta să fie blocată de statele cu drept de veto în consiliul de securitate, ea tot nu dă rezultate.

Şi totuşi, participanţii la reuniunea la vârf din Rusia au arătat cât se paote de limpede că responsabile pentru actuala situaţie sunt forţele extremiste, care doresc să destabilizeze regiunea. Astfel au fost formulate critici al adresa organizaţiei palestiniene Hamas şi a celei libaneze Hezbollah şi s-a cerut totodată Israelului să pună capăt atacurilor din Gaza şi Liban. Mai eficient ar fi fost dacă fiecare dintre cei prezenţi la reuniuena G-8 ar fi încercat să facă uz de influenţa pe care o are asupra unui stat sau altul. Statele Unite ar putea să încerce să determine Israelul să pună capăt ofensivei militare. Rusia ar putea, datorită bunelor relaţii pe care le are cu Siria şi Iranul, să determine aceste state să reducă sprijinul asupra celor două grupări radical-islamice Hamas şi Hezbollah. UE ar face bine să întărească spatele guvernului libanez pentru ca acesta să poată trimite trupe în sudul Libanului care să ia locul miliţiilor Hezbollah.

Nici una dintre aceste căi nu garantează soluţionarea conflictului, dar atâta vreme cât nu se încearcă nimic e sigur că spirala violenţei nu va înceta, ceea ce nu va folosi nimănui căci nimeni nu ar putea ieşi victorios din această confruntare militară. Hezbollah nu va reuşi nici cu noile sale rachete să disturgă statul evreu şi să-şi atingă unul din principalele obiective, anume „eliberarea Ierusalimului”. Israelul nu va putea la rându-i să înfrângă miliţiile Hezbollah şi nici să-i alunge pe combatanţii Hamas din ţinuturile palestiniene.

Conflictul nu va putea fi soluţiont decât dacă atât în ţinuturile palestiniene cât şi în Liban ar exista guverne responsabile care dispun şi de puterea necesară pentru a restabili ordinea, nu pentru a face concesii Israelului ci în interes propriu. Pacea e benefică tuturor, mai cu seamă populaţiei civile palestiniene şi libaneze, atât de încercată.

Prin simple declaraţii şi apeluri nu se va obţine nimic. Cu toţii, G-8, ONU, Uniunea Europeană dar şi statele arabe şi mai ales cele care susţin grupările extremiste Hamas şi Hezbollah, Siria şi Iranul, trebuie să întreprindă ceva.