Aplanarea confruntării israeliano-palestiniene depinde de lupta antiteroristă

Multă vreme, Tony Blair a încercat să-i ajute pe palestinieni propunând organizarea la Londra a unei "conferinţe internaţionale asupra conflictului din Orientul Mijlociu". Ieri, primul ministru al Regatului Unit a dat întrucâtva înapoi, subliniind, împreună cu omologul său israelian, Ariel Sharon că "lupta împotriva terorismului continuă să fie cea mai importantă premiză a unor viitoare tratative de pace". Iar dimensiunile propusei conferinţe internaţionale s-au redus văzând cu ochii, pe măsură ce au progresat discuţiile purtate de Blair la Ierusalim şi Ramallah. In final, conferinţa s-a transformat în "discuţii" la care Israelul nu are de gând să participe.

Mai important e mesajul clar şi fără echivoc, transmis de Blair palestinienilor. Negocierile de pace nu vor debuta decât după ce se va trece la contracararea terorismului, a subliniat Blair, preluând tale quale revendicarea mai veche a statului evreu. Liderul britanic revine astfel asupra propunerilor sale mai vechi şi mai favorabile palestinienilor. Iniţial, şeful executivului londonez avansase ideea unei conferinţe internaţionale care să se deruleze imediat după alegerile palestiniene de la 9 ianuarie. Intre timp data convorborilor care ar urma să aibă loc în capitala Angliei a fost şi ea amânată către sfârşitul lunii februarie. "Că Israelul nu va lua parte la aceste discuţii nu e o problemă", a declarat Blair, la Ierusalim, devreme ce "dezbaterile au menirea de a-i ajuta pe palestinieni să-şi refacă infrastructura cu sprijin financiar internaţional".

Israelul a respins constant ideea unor conferinţe internaţionale asupra conflictului cu palestinienii. Oficialităţile de la Ierusalim au subliniat frecvent că asemenea reuniuni riscă să repete similare întruniri organizate de Naţiunile Unite care s-au sfârşit de regulă prin a izola statul evreu şi a da câştig de cauză ostilităţii antisioniste a majorităţii arabe şi musulmane din organizaţia mondială.

Ca şi ministrul german de externe, Joschka Fischer, Blair se străduieşte să profite de schimbarea la cârma palestiniană spre a dezgheţa procesul de pace din regiune. Dar diplomaţii occidentali se văd tot mereu nevoiţi să se confrunte cu un imuabil principiu regional, potrivit căruia nici o reglementare nu poate fi impusă din afară câtă vreme una sau alta din taberele angrenate în conflictul din zonă nu acceptă sugestiile externe.

Pe de altă parte Israelul, care şi-a văzut recompensată fermitatea, a salutat propusele "convorbiri" de la Londra, astfel încât Blair nu pleacă defel cu mâinile goale de la Ierusalim. Date fiind regulile regionale e clar că fexibilitatea dovedită de Blair în Israel poate fi calificată drept înţeleaptă, chiar dacă palestinienii speraseră să obţină mult mai mult. Dar, dat fiind contextul internaţional, e la fel de limpede că palestinienii nu-şi pot permite să-l bruscheze pe şeful guvernului britanic, chiar dacă Blair i-a ofensat pe mulţi dintre ei, abţinându-se să depună o coroană de flori la mormântul fostului şef terorist şi lider OEP, Yasser Arafat. Insoţit de şeful palestinian intermiar, Mahmud Abbas, Blair s-a mulţumit să se deplaseze la mormânt şi să dea scurt din cap în direcţia locului de veci al lui Arafat.

Pe de altă parte, premierul Marii Britanii a salutat planul israelian de retragere unilaterală din Gaza, declarând că, în opinia sa, acest demers este un prim pas, căruia îi vor urma alţii, dacă se vor realiza progrese în aplanarea conflictului dintre cele două părţi. La rândul său, Sharon s-a văzuit nevoit să accepte "scrâşnind din dinţi" această diplomatică aluzie britanică la eventualitatea unor noi retrageri israeliene din teritoriile situate pe malul apusean al Iordanului, care, cel puţin din unghiul statul evreu, continuă să fie biblicele Samaria şi Iudeea.