Aprilie. Întâi aprilie.

Mult mai târziu, pe la 1530, cârmuitorii Augsburgului ar fi anunţat o mare unificare a monedelor din feudele învecinate - tocmai pentru ziua de 1 ale lui aprilie; numai că, puţin timp înainte de data stabilită, s-au răzgândit; şi nu puţini speculanţi şi-au pierdut banii.

Şi ar mai fi amendamentul adus reformei calendaristice gregoriene de către suveranul francez Carol al IX-lea: mutarea anului nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie; cum veştile circulau mai greu, la vremea aceea, destui, se pare, au cam fost păcăliţi de noua numerotare a trecerii timpului.

Înainte ca, în 1957, BBC să convingă o grămadă de lume să sune în studiou şi să întrebe de unde şi-ar putea cumpăra copaci de spaghete, păcălelile erau extrem de rudimentare: păcăliţii erau puşi pe drumuri, trimişi, fiind, să aducă lucruri care, de fapt, nici măcar nu existau. A urmat o perioadă de reglementare a păcălelilor, cu, între altele, interdicţia impusă copiilor de a păcăli adulţii.

Mai recent, înspre vremurile noastre, una dintre farsele cele mai de impact pare să fi fost informaţia că membrii lui Chaos Computer Club ar fi descoperit un troian în computerul ce stochează baza secretă de date ale cetăţenilor germani aparţinând Serviciului Federal de Combatere a Criminaltăţii.

Media este cea care a cam preluat rolul de păcălitor în lumea contemporană şi aceasta, crede antropologul Gunther Hirschfelder, pe motiv că oamenii sunt prea prinşi în tempo-ul şi stress-ul cotidian pentru a se mai gândi la pus în scenă farse. Poate doar francezii, care continuă să păstreze vechea şi simpla tradiţie a peştelui de hârtie agăţat de spatele unei persoane căreia, de fapt, apoi i se şi strigă în gura mare "Poisson d'avril!".

Iar dacă vi se întâmplă să fiţi victima unei farse, înainte de a vă enerva, temporar, priviţi partea bună a lucrurilor: cineva a binevoit să vă ofere în dar atenţia sa!

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz