Ariel Şaron între raţiunea de stat şi propriul său partid

Nu se întâmplă în fiecare zi ca un partid guvernamental să-şi dezavueze, fie şi indirect şeful şi premierul. Dar miza adversităţii faţă de poziţia adoptată de Ariel Şaron e mare. In joc e dezărdăcinarea unor familii şi comunităţi evreieşti trăind de decenii în fâşia Gaza. Incât, comitetul central al Likudului a hotărât să ceară deputaţilor săi din Kneset, parlamentul de la Ierusalim, să militeze în favoarea unui plebiscit, respins categoric de primul ministru, potrivit căruia legislaţia israeliană nu include acest instrument de sondare a voinţei populare. E clar că majoritatea membrilor Likudului speră ca naţiunea să respingă printr-un referendum proiectata retragere israeliană din Gaza. In ciuda furtunii de proteste iscate de planul său în rândul propriilor săi colegi de partid, şi în pofida fluierăturilor generate de alocuţiunea sa Şaron, s-a prezentat bătăios şi neînduplecat, declarând că nu va permite "ca minoritatea extremistă din marginea partidului să ne dicteze drumul. Nu voi permite ca radicalii să impună populaţiei voinţa lor. Vom reacţiona cu toată duritatea la violenţă, refuz şi incitare", a mai spus textual Şaron.

Votul comitetului central nu va avea probabil nici un fel de consecinţe practice devreme ce în parlament nu există o majoritate care să favorizeze ideea plebiscitului. 70 din cei 120 de deputaţi ai Knesetului se pronunţă împotriva unui referendum, astfel încât Şaron s-a văzut în măsură să sfideze hotărârea comitetului central al propriului său partid, declarând că "guvernul şi parlamentul nostru au adoptat decizii contrare opiniei voastre şi le vom transpune exact aşa cum au fost adoptate".

Din cu totul altă parte planează însă în continuare un pericol mare asupra proiectului premierului de retragere din Gaza. Fiindcă nu e câtuşi de puţin sigur că Şaron va găsi în forul legislativ majoritatea necesară aprobării bugetului de stat. Unii deputaţi ai Likudului au ameninţat că vor vota în Kneset împotriva proiectului bugetar care trebuie adoptat până la finele acestei luni, astfel încât guvernul statului evreu ar putea să cadă. In acest caz se vor organiza alegeri anticipate în termen de câteva luni.

In mod remarcabil, divergenţele dintre şeful Likudului şi comitetul său central sunt de natură mai degrabă teoretice. Fiindcă, în fapt, sondajele de opinie continuă să scoată în evidenţă existenţa unui larg sprijin popular israelian pentru proiectul abandonării prezenţei evreişti în fâşia Gaza. Intr-un sondaj recent, peste 70 la sută dintre cetăţenii israelieni s-au pronunţat în favoarea retragerii, doar circa 28 de procente opunându-i-se. Evacuarea aşezărilor evreieşti ar urma să debuteze în iulie şi să se încheie până la debutul noului an şcolar, în luna septembrie.