Arme chimice în Siria

Un subiect pe marginea căruia se vorbeşte şi se minte mult. În aceşti termeni vorbeşte presa aservită regimului Assad despre discuţiile privind armele chimice şi biologice ale liderului de la Damasc. Adevărul este că nu există certitudini. Tot ceea ce se ştie sau pare a se şti, provoacă îngrijorare.

"Armele chimice sperie pe toată lumea, mai ales dacă ajung în mâinile cui nu trebuie sau dacă sunt îndreptate împotriva oamenilor nevinovaţi. Căutăm o soluţie politică. Dacă Assad va folosi aceste arme, comunitatea internaţională va fi nevoită să reacţioneze. Sper să înţeleagă că ar fi o mare greşeală. Şi mai complicat ar fi dacă aceste arme ar pica pe mâna rebelilor. În aceste condiţii, comunitatea ar trebui să le pună la adăpost", a afirmat regele Iordaniei, Abdullah.

Marea problemă: despre natura, amploarea şi depozitarea armelor neconvenţionale, pe care aproape toate ţările le-au scos în afara legii, nu se ştie mai nimic. Regimul Assad nu s-a alăturat niciodată Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice. Se pare că patru sau cinci fabrici, bine păzite de către trupele loiale lui Assad, produc aproximativ 1000 de tone de substanţe toxice. Cel puţin aceasta este bănuiala serviciilor secrete străine.

Se înţelege de la sine că trebuie să ne procurăm mijloace de autoapărare, spunea Assad acum opt ani. Războiul civil, regimul tot mai izolat - acum ţintuit la zid - şi, pe de altă parte, islamiştii şi adepţii al-Qaida infiltraţi printre rebeli, produc teama faţă de negocieri "la minut" sau faţă de noi ameninţări teroriste.  

Atac după modelul irakian?

La mijlocul lunii iulie, după atacul asupra unor persoane din anturajul lui Assad, au luat naştere speculaţiile privind posibila folosire, de către liderul de la Damasc, a armelor chimice şi biologice. Mesajul adresat occidentului de către purtătorul de cuvânt al Ministerului sirian de Externe, Jihad Makdissi, a fost următorul: "Armele neconvenţionale sau cele de distrugere în masă, aflate în posesia Siriei, nu vor fi îndreptate niciodată, subliniez NICIODATĂ şi sub nicio formă, împotriva civililor, indiferent de turnura conflictului".

Dar, în declaraţia ulterioară, Makdissi a strecurat totuşi şi o ameninţare: "aceste arme vor fi utilizate numai în cazul unui atac din afară". Assad este de părere că discuţiile pe marginea armelor chimice sunt parte a unei campanii menite să asigure legitimitatea unei eventuale intervenţii militare în Siria. 

Pe plan internaţional, afirmaţiile lui Assad sunt interpretate în fel şi chip. Unii amintesc situaţia din războiul irakian (2003), când SUA şi aliaţii şi-au motivat intervenţia militară prin existenţa unor arme de distrugere în masă aflate la îndemâna lui Saddam. Dar aceste arme nu au fost niciodată găsite, fiindcă nu au existat. În Siria e însă altfel. Arsenalul de arme chimice şi biologice este real, aşa cum reale sunt şi ameninţările cu acţiuni militare ale preşedintelui american Obama. 

Cum pot fi asigurate şi neutralizate stocurile de substanţe periculoase, aflate în locuri cunoscute sau încă secrete din Siria, nu se ştie. O enigmă care cel puţin pe regele Abdullah al Iordaniei, prima ţară ameninţată în cazul unui atac chimic sau al unei intervenţii militare străine, îl pune serios pe gânduri: "Imediat ce trupele trec graniţa, nimic nu mai decurge conform planului. Iar în privinţa rezultatului intervenţiei, este ca şi cum ai da cu banul".