Arta – un antidot la criză?

Ultima ediţie a tîrgului ART.FAIR de la Köln, eveniment fondat în 2003, pe lîngă ilustrul ART.COLOGNE, a ajuns după doar 9 ani, al treilea ca mărime în Germania.

Ediţia actuală, recent încheiată, a marcat o nouă creştere. Sporul demonstrează deopotrivă că artele frumoase rămîn imune la criză, că ingeniozitatea şi creativitatea plastică, ca şi cea estetică, în general, par a fi stimulate de circumspecţia cumpărătorilor, de austeritatea mai mult proclamată decît reală, a momentului.

Altminteri, cum s-ar putea explica, de pildă, că o lucrare a pictorului german Gerhard Richter, cel mai bine cotat la ora actuală pe piaţa mondială, s-a vîndut cu 760.000 de Euro, că un alt tablou, un peisaj din perioada timpurie a creaţiei sale, face obiectul unei tranzacţii de circa 10 milioane de dolari, că o galerie a vîndut en gros 16 sculpturi ale unui artist debutant la ART.FAIR?

Mai puţine experimente, mai multă măiestrie

Mai puţine experimente riscante, gratuite şi discutabile, un surplus de profesionalism şi inventivitate compoziţională şi tematică, 85 de galerii dintre care 25 din străinătate, mai mulţi vizitatori decît anul trecut (circa 32 de mii, majoritatea tineri) o cifră de afaceri excelentă, invitarea pentru întîia oară şi acreditarea cu succes în cîmpul promoţional, a unor tinere galerii, inclusiv a uneia, singura de altfel din România, Jecza Gallery din Timişoara, acesta ar fi, cît se poate de lapidar enunţat, bilanţul celei de-a noua ediţii a tîrgului de artă tînără ART.FAIR.

Pentru a doua oară i s-a alăturat sincron, într-o programatică şi autentică sinergie, în acelaşi cadru expoziţional, în incinta construcţiei concave Staatenhaus, de pe malurile Rinului, o manifestare cu caracter interdisciplinar, intitulată BLOOM. Unul din proiectele acesteia, sub genericul „Valori cromatice”, tematizînd percepţia grafică, vizuală dar şi psihologică a tricolorului german negru-roşu-galben, are şansa de a intra într-un cadru muzeal, la Haus der Geschichte, Muzeul de istorie a Republicii Federale din Bonn.

In satul global, modele, stilurile, schimbările de paradigmă se impun cu o uluitoare viteză şi în lumea artei. Teoretic, există riscul instituirii involuntare a unei monotonii tematice şi stilistice. Practic, ART.FAIR a demonstrat că totuşi, acest risc nu este pe măsura temerilor. Mai mult sau mai puţin postmoderne, palimpsestice în bună parte, figurative mergînd pînă la limitele ultime ale hiperealismului fotografic, avînd un pregnant nucleu anecdotic ori un frapant potenţial provocator, compoziţiile expuse la acest tîrg al artei tinere, realizate majoritar pe suprafeţe mari, unele dintre ele în tehnici mixte – dau expresie unui anumit spirit al vremii precum şi unor aşteptări şi preferinţe de moment ori de durată.

Prea puţini au fost la ART.FAIR artiştii care păşesc mai departe pe cărările abstracţionismului, în toate variantele sale, sau care mai practică „performance”-urile ori elaborează „instalaţiile” de care nu duceau deloc lipsă, cu doar cîţiva ani în urmă, marile şi micile saloane de artă. Acest abandon cu temeiurile lui obiective şi subiective şi îmbie per se, la reflecţii.

Suflul proaspăt al "exotismului" est-european

Aproape toate tendinţele reperate în cîmpul artei contemporane s-au regăsit în lucrările expuse de Jecza Gallery din Timişoara. Succesul înregistrat de această nouă prezenţă este consemnat pînă şi în nota de presă a Salonului. Galeria lui Andrei Jecza a contribuit, alături de alţi invitaţi, nu doar la crearea unei atmosfere pozitive a Tîrgului, ci se poate bucura ea însăşi de vînzările realizate şi contactele stabilite.

Intr-o ţară ai cărei artişti plastici din ultimele decenii, Gerhard Richter, Joseph Beuys, Joerg Immendorf, Anselm Kiefer sau mai tinerii Norbert Bisky, Neo Rauch, bat recorduri în materie de box office, într-o ţară ale cărei facultăţi de artă sunt renumite şi scot anual circa 5000 de absolvenţi, într-un oraş precum Köln, care trece drept o Mecca a muzeelor, a tîrgurilor de artă şi galeriştilor, aprecierea făcută la adresa Galeriei Jecza, în documentele actualei ediţii a salonului ART.FAIR, nu este puţin lucru.

Deşi tînăr, Andrei Jecza, are deja un portofoliu de participări la saloane internaţionale de artă de primă mărime, la Viena, la Karlsruhe, iar după Koeln urmează o deplasare la Londra… Provenind el însuşi dintr-o familie de artişti, tatăl să a fost reputatul sculptor Petru Jecza, Andrei Jecza a avut parte, încă din familie, de o excelentă educaţie estetică, şi-a ascuţit prin studiu flair-ul şi sporit exigenţa, ambele calităţi strict necesare unui bun galerist într-o branşă în care concurenţa este acerbă iar riscurile sunt, de cele mai multe ori, mai mari decît cîştigul.

JeczaGallery s-a prezentat sub genericul „Exotic East” cu lucrări semnate de George Anghelescu, Vlad Ardeleanu, Dumitru Gorzo, Ana Maria Micu, Vlad Olariu, Ioan Augustin Pop, Roman Tolici, Ştefan Ungureanu.

Europa de Est (cu excepţia şcolii din Leipzig, din fosta RDG) face într-adevăr încă o figură exotică în saloanele occidentale de artă şi aceasta, din varii motive. Ea este pentru o bună parte a publicului interesat sau avizat în occident, încă o terra incognita. Artiştii est europeni ţin în degetul mic secretele meseriei, ale meşteşugului care, asociate unei inventivităţi tematice şi curajului compoziţional, dau rezultate estetice puţin obişnuite pe piaţa apuseană. Şi – demn de notat este şi faptul că preţurile tablourilor est-europene sunt, cu puţine excepţii, încă modice în raport cu puterea de cumpărare a colecţionarilor de artă occidentali.

Inspirat, Andrei Jecza a pus la dispoziţia vizitatorilor interesaţi şi cîteva numere ale revistei româneşti ARTA.

Garanţii de autenticitate

ART.FAIR a fost inaugurat pe 28 octombrie - ziua în care tocmai la Köln a fost pronunţată sentinţa în cazul Beltracchi, cel mai mare proces postbelic de falsificare a tablourilor unor monştri sacri ai expresionismului şi artei abstracte. Cazul trece drept o Fukushima a pieţii de artă. Alese cu abilitate de către falsificatori, trucate cu măiestrie, tablourile scoase la vînzare din colecţii şi depozite imaginare, fictive, au compromis grav nu doar competenţa ci şi vigilenţa specialiştilor şi experţilor, păgubind cu milioane, galerişti şi colecţionari.

Ceea ce evident, nu se mai poate nici întîmpla nici repeta de acum înainte, cu atît mai puţin la un salon ca ART.FAIR.

Incheiat pe 1 noiembrie, excelent organizat şi asiduu frecventat, el lasă o amintire plăcută, revelatoare, vizitatorului şi una frumoasă, durabilă şi valoroasă, colecţionarului sau amatorului care a plecat de la Tîrg cu un tablou cumpărat, sub braţ.

Apoi, deloc în ultimă instanţă, plăcerea estetică resimţită în astfel de împrejurări poate atenua îngrijorările şi proasta dispoziţie pricinuite de zilnicul bombardament de veşti rele despre o criză financiară ce pare a nu mai lua sfîrşit.

Autor: Rodica Binder
Redactor:Alina Kühnel