Ascendentul memoriei

Lista membrilor Comisiei constituţionale nu spune mare lucru. Majoritatea membrilor nu s-a distins prin nimic. Cei mai mulţi nu s-au remarcat în dezbaterile constituţionale din ultimii ani, fie ele şi improvizate sau spontane şi, pe de altă parte, sunt prea tineri ca să o fi putut face. De fapt, dacă e să începem cu Opoziţia, pare caracteristic că grupul politic al democrat-liberalilor a delegat în Comisia constituţională pur şi simplu pe cei mai tineri absolvenţi ai unei facultăţi de drept. Tinereţea, aşa cum spunea cineva, este o bucurie, nu o virtute, aşa încât ne putem întreba dacă PDL acordă subiectului suficientă importanţă.

Grupul deputaţilor democrat liberali avea şi alte resurse mai adecvate acestei delicate şi ample însărcinări, cum ar fi de pildă Teodor Paleologu, doctor în ştiinţe politice, un deputat care s-a distins şi în campania electorală prin abordarea subiectului Constituţiei. Teodor Paleologu mai are însă avantajul nepreţuit de a fi crescut în sânul unei vechi familii de intelectuali conservatori cu un ataşament puternic faţă de tradiţia românească, oameni care au manifestat mereu o puternică înclinaţie către activitatea politică. Este exact tipul de cunoaştere şi experienţă care lipseşte cel mai mult politicienilor din România, ignoranţi total cu privire la trecut, care par a crede că lumea a început odată cu ei. Ar fi fost, de asemenea, potrivit ca printre membrii liberali, de astă dată, ai comsiei să se numere şi Daniel Barbu, autorul unor cărţi de referinţă despre sistemul politic românesc, dar partidul său are scuza de a-l fi numit ministru.

Dezbaterea constituţională pretinde ceva mai mult decât pregătirea obţinută la o facultate de drept oarecare şi nici nu ar trebui înţeleasă ca o dezbatere de strictă specialitate juridică. Din nefericire, după mai bine de 23 de ani de la căderea regimului comunist, Parlamentul României nu poate propune în comisia de revizuire a Constituţiei persoane cu o competenţă cel puţin egală cu a acelora, care au participat la eloborarea primului text din 1990. Este un straniu şi neaşteptat regres, care se manifestă pe mai multe planuri şi pe care cel puţin deputatul Petre Roman l-ar putea confirma pe deplin, căci el însuşi deplângea, nu demult, decăderea vieţii publice şi a calităţilor persoanelor angajate în prim plan.

Iar fostul premier Petre Roman (astăzi deputat PNL!), care nu este deloc scutit de reproşuri, fiind încărcat el însuşi cu răspunderea unor grave erori ale anilor 90, pare, în contextul actualei Comisii, o prezenţă de-a dreptul preţioasă, el fiind depozitarul unei vaste memorii instituţionale care coboară până la originea regimului politic post-comunist. Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, este el însuşi un veteran al politicii româneşti, dar ca tânăr opozant, nu avea acces prin anii 90 la arcanele puterii şi prin urmare primul şef de guvern de după căderea lui Ceauşescu îşi păstrează un ascendent important. Memoria personală a politicii şi cea transmisă prin tradiţie de familie, ca şi memoria studiilor istorice stăruitoare, toate acestea trec înaintea unei licenţe în drept care se obţine, în plus, tot mai uşor, pe măsură ce nivelul exigenţelor scade.

De asemenea, ar fi fost un mare câştig pentru PNL participarea la lucrările acestei comisii a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, exclus din regretabile rivalităţi de partid. Călin Popescu Tăriceanu a trăit în ambianţa vechilor liberali, a acelora care cunoscuseră epoca antebelică, participând, în plus, la toate frământările PNL, de la primele începuturi ale sale.

Există speranţa, poate nemotivată, că această comisie va şti să-şi întemeieze activitatea pe texte şi propuneri gata elaborate şi pe dezbaterile care, teoretic, ar trebui să se desfăşoare în aşa numitul „forum constituţional”, despre a cărui componenţă nu am aflat deocamdată nimic. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a anunţat că acest forum va fi un cadru deschis de dezbatere, dar e totuşi ceva prea vag şi nu a explicat cum ar putea el să funcţioneze.

Dar în general putem observa că nici nu există prea multe resurse. Pluteşte peste viaţa politică românească aerul unui început stângaci, a unor tatonări debutante şi siguranţa de sine a unor ignoranţi bine intenţionaţi.