Ascensiunea unui grec născut să facă politică

Venizelos încearcă să obţină imposibilul: majoritatea absolută pentru un partid care, în sondajele dinaintea alegerilor anticipate, s-a prăvălit până la un catastrofal 11%. Pentru mizeria economică în care se zbate astăzi Grecia, PASOK, gruparea politică a socialiştilor eleni, este cotat ca purtător al unei părţi substanţiale din responsabilitate.

La această imagine deloc fericită se adaugă şi măsurile dure de austeritate pe care trimişii partidului în Guvern au fost obligaţi să le instituie. Şi, atunci, de unde atâta optimism la Evanghelos Venizelos?

Profesorul de ştiinţe juridice din Salonic a reuşit, în anii 90, o rapidă ascensiune politică, până la vârful mişcării socialiste elene. A început prin a reda strălucirea liderului partidului, Andreas Papandreou, picat în dizgraţie sub o serie întreagă de acuzaţii de corupţie. După care şi-a intrat în pâinea politică: purtător de cuvânt al Guvernului, ministru al Justiţiei, ministrul Culturii.

Fie din funcţiile executive, fie din umbră, ca eminenţă cenuşie, Venizelos a impresionat mai degrabă printr-o pregnantă conştiinţă a puterii decât prin rezultatele de specialitate.

Legea prin care se confiscau bunurile fostei familii regale elene a impresionat comunitatea votanţilor socialişti, dar a şi atras o usturătoare amendă primită de Grecia din partea Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasburg.

Nici în calitate de ministru al Culturii nu a scăpat de controverse, când, sub presiunile bisericii ortodoxe, a cerut îndepărtarea unei lucrări artistice dintr-o expoziţie, explicând că, în opinia sa, cultura are limitele ei "atât sub aspect legislativ cât şi în materie de gusturi".

Cel puţin din acel moment a fost privit ca un personaj foarte apropiat de influenta ierarhie ortodoxă, pe care, de altfel, a asigurat-o, în iulie 2011, odată instalat în fruntea finanţelor Greciei, că subvenţionarea bisericii de către stat rămâne, inclusiv în vremuri de criză, o "obligaţie contractuală". O obligaţie care, în acest moment, înseamnă 200 de milioane de euro anual din bugetul contribuabililor.

Pentru o majoritate consistentă din electoratul elen, politicianul în vârstă de 55 de ani pare a fi făcut o impresie respectabilă, în calitate de ministru al Finanţelor şi sub presiunea unor teme aparent irezolvabile. Chiar dacă soluţiile nu sunt, neapărat, mereu onorabile.

Când, în septembrie 2011, o comisie de experţi financiari tocmită de Parlament avertiza că deficitul Greciei va fi mai mare decât cel prognozat, Venizelos a tunat şi fulgerat şi a cerut exmatricularea respectivilor specialişti pe motiv de incompetenţă. Prognoza s-a dovedit corectă; specialiştii nu au fost reangajaţi.