Asumarea istoriei

Ceremonia de inaugurare a Memorialului victimelor Holocaustului a fost dublată de cea a aducerii în ţară a 12 suluri de Tora care au fost recuperate din ruinele unor sinagogi din România şi restaurate la Ierusalim.

De fapt, ceremonia religioasă a inclus-o pe cea laică, ca într-o ramă, în aşa fel încît toate discursurile referitoare la aspectul istorico-politic al Holocaustului au fost practic infuzate de o meditaţie asupra episodului biblic al lui Cain şi Abel, evocat în cuvîntarea iniţială de marele rabin Menachem Hacohen.

Scenariul însuşi al ceremoniei de astăzi a vădit legătura indisociabilă dintre istoria evreilor şi iudaism.

Asumare dificilă a istoriei

Din perspectivă politică însă Memorialul reprezintă capătul unui drum lung de aproape 20 ani în care trecutul istoric al României a fost recuperat şi integrat cu dificultate în istoria oficială. La începutul anilor 90, Parlamentul de la Bucureşti, cu toate grupurile politice fără excepţie păstra un moment de reculegere în amintirea mareşalului Antonescu.

Anii 90 au reprezentat de fapt în România, într-o primă etapă, o recuperare a ceea ce fusese refulat de istoria comunistă care îl condamnase pe Ion Antonescu nu atît din perspectiva politicilor antisemite, cît din aceea a războiului antisovietic.

Ulterior însă documentele privitoare la politica antisemită dintre cele două Războaie mondiale şi mai ales din perioada 1940-1944 au fost integrate circuitului public, iar treptat ele au intrat şi în dezbaterea politică.

Desigur, chiar dacă se publicaseră documente despre progromurile de la Iaşi, Bucureşti sau despre crimele comise de armata română în ofensiva sa în Basarabia, controversa a continuat, dar de astă dată cu mijloace istoriografice.

Comisia Elie Wiesel

Un moment politic important a fost acela în care preşedintele Ion Iliescu a înfiinţat sub patronajul său o comisie de studiere a Holocaustului şi care a fost condusă de Elie Wiesel. Această comisie a sistematizat toate cercetările care au fost întreprinse în arhive şi a emis o serie întreagă de recomandări printre care s-au găsit şi aceea de redactare a unui manual de istorie a evreilor şi a Holocaustului şi de ridicare a unui Memorial.

Romii evocaţi în simbolistica Memorialului

Ansamblul monumental care a fost inaugurat joi la Bucureşti reprezintă aşadar rezultatul acelor decizii politice, asumate de toate guvernele României care s-au succedat.

Joi, Preşedintele Traian Băsescu a reconfirmat schimbarea de optică a politicii de la Bucureşti : „Între anii 1940 şi 1944, a spus Preşedintele, responsabilitatea a aparţinut conducerii statului român, lui Ion Antonescu, ca de altfel tuturor celor care au tăcut şi nu s-au împotrivit abuzurilor şi crimelor împotriva membrilor comunităţii evreieşti şi ai comunităţii roma“.

Este de semnalat într-adevăr că, după recomandările Comisiei Wiesel, romii au fost şi ei incluşi în tematica Holocaustului. Ansamblul monumental cuprinde şi o roată stilizată a romilor menită să aducă aminte de deportările din Transnistria.

De altfel, un moment memorabil al ceremoniei de joi a fost chiar acela în care un supravieţuitor întors acasă, Dumitru Trancă, a povestit simplu şi cu adevărat emoţionant suferinţele prin care au trecut cei deportaţi.

Obstacole birocratice şi neînţelegere publică

În sfîrşit chiar dacă la nivel politic totul fusese pe deplin asumat, construcţia Memorialului nu a fost deloc uşoară. Ea a fost cel puţin timp de doi ani blocată din motive birocratice sau din alte motive mai puţin lămurite. La scurtă vreme după alegerea sa, primarul Capitalei Sorin Oprescu, aflat în vizită în Israel, răspundea încă unor nelămuriri iscate de întîrzierea proiectului demarat cu doi ani înainte şi promitea să dinamizeze lucrările.

În sfîrşit, în ultimile luni proiectul părea din nou să fie pus în pericol de mai multe ONG care militau pentru conservarea spaţiilor verzi şi care lansaseră mesaje împotriva proiectului.

Ansamblul realizat de sculptorul româno-german Peter Jacobi cuprinde o construcţie centrală de beton aparent cu suprafaţă rugoasă menită să sugereze teroarea epocii evocate, care contrastează însă cu interiorul finisat cu meteriale mai nobile.

Pe o latură se află o construcţie de bare metalice dispuse în aşa fel încît proiecţia lor la o anumită oră reprezintă Steaua lui David. Elementul cel mai vizibil de la distanţă este o coloană masivă de fontă de 17 tone care conţine pe laturile sale mai multe litere ebraice. Ele constituie cuvîntul "Zachor", adică "Adu-ţi aminte!"

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident