Atentatul din Irak

Vacumuul de putere îngreunează situaţia trupelor americane suprasolicitate şi de activităţile teroriste ale atentatorilor suniţi şi ale miliţiilor şiite,reamrcaă FRANKFURTER RUNDSCHAU.

Această crimă demonstrează faptul că teroriştii luptă ca rezistenţi contra ocupanţilor americani, constată la Varşovia ziarul Recszpospolita. Strategia teroriştilor se îndreaptă contra propriului popor cu scopul eliminării forţelor moderate care reprezintă o alternativă la cele extremiste. Ele reuşesc să semene spaimă pentru a-şi croi drum spre putere.Cel mai rău ar fi ca Irakul să fie lăsat pe propria-i seamă.

La Madrid cotidianul LA RUZON crede că Osama Ben Laden urmăreşte în Irak exact aceiaşi strategie dublă care s-a dovedit a avea succes în lupta contra ocupanţilor sovietici. Pe de o parte el sprijină rezistenţa contra ocupantului, pe de alta ţinteşte forţele moderate din ţară ,semănînd discordie etnică şi religiaosă,făcînd astfel imposibil un acord de pace.Atentatul comtra preşedintelui Consiliului guvernamental se potriveşte în această schemă.Se poate presupune că vor avea loc o serie de atentate asupra majorităţii şiite cu scopul de a diviza cele două importante comunităţi.

Iată şi cea de a doua temă: convorbirile de pace poentru Orientul apropiat. Potrivit ziarului elveţian DER BUND din Berna distrugerea de case, de cîmpuri de măslini şi terenuri agricole din fîşia Gaza şi Cisiordania fac parte din politica de ocupaţie a Israelului. Din cînd în cînd se fac auzite proteste. Cei responsabili pentru aceste pedepsiri colective încalcă însă Convenţia de la Geneva, mizînd pe încetarea într-o bună zi a rezistenţie palestiniene. In realitate orgiile distrugătoare sporesc dialectica infernală a violenţei. Se poate imagina în aceste condiţii că Ariel Scharon nu a intenţionat niciodată să se retragă din fîşia Gaza. Pare absurd, dar Scharon este un om al războiului şi nu al păcii, cu toate că nu pridideşte să-şi exprime cînd poate dorinţa de pace.