Atunci când sportul românesc se reinventează

Jocul

Handbalul e doar un joc. O ştiu şi ele şi şi-o repetă în zilele cu înfrângeri. Dar atunci când victoria e atât de aproape, jocul devine acea esenţă tare în care, pe secundă pătrată, se zidesc sau se prăbuşesc edificiile cele mai preţioase din viaţa unui om: visele. Într-un oraş cu doar o sută de mii de locuitori s-a construit în ultimii ani, aproape în anonimat, un astfel de edificiu: duminică, echipa de handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea are marea şansă de a deveni primul club românesc care ajunge într-o finală de Liga Campionilor. În turul semifinalei celei mai puternice competiţii europene, fetele antrenate de Radu Voina, bărbatul care a albit într-un singur an, au reuşit un meci egal care le transformă în favorite. Dacă până de curând numele Iuliei Puşcaşu, viitoarea mireasă, şi cel al Adinei Meiroşu, viitoarea mămică, erau cvasianonime, în ultima lună au început încet-încet să fie tipărite pe prima pagină a ziarelor şi revistelor. Aceste tinere, care nu fac altceva decât să se joace aruncând într-o poartă mică o minge măruntă, sunt admirate deopotrivă de oamenii de afaceri sau de tinerii cool. Pentru că au ajuns acolo unde poporul cu cea mai scăzută stimă de sine din Europa visează să ajungă: în vârf.

Greuceanu a murit

În România, 80% dintre ştirile sportive sunt despre fotbal. Fotbalul a fost vreme de câteva decenii jocul românilor, tărâmul magic al viselor, acolo unde banii sau intrigile erau amuţite de muncă şi talent. Dar cu trecerea anilor, fotbalul a încetat să mai fie un joc şi a devenit doar o afacere murdară, regizată de personaje brutale momite de strălucirea facilă cu care îi aureola gazonul. Rezultatele nu au întârziat să apară şi banii şi intrigile au prins din nou glas în faţa muncii şi a talentului. Numai că în acea Europă unde fotbalul continua să producă bani dar să şi rămână un joc, echipele româneşti au tăcut. De oricâte ori s-ar fi dat peste cap, fotbalul românesc nu mai reuşea să fie altceva decât o gaşcă de afacerişti puşi pe căpătuială. Greuceanu din poveste murise pe gazonul verde.

Visele tuturor

Bugetul handbalistelor de la Oltchim este de patru ori mai mic decât cel al campioanei europene en-titre. Sala de sport din Râmnicu Vâlcea nu va putea găzdui o eventuală şi dorită finală pentru că are o capacitate sub standardele europene. Cât de tipic pentru România!

Antrenorul Radu Voina este un gentleman, iar fetele lui ajung pentru al doilea an consecutiv în semifinalele Ligii Campionilor. Cât de atipic pentru România!

Dacă Greuceanu a murit pe gazonul verde, Cenuşăreasa s-a născut pe terenul de handbal de la Vâlcea. Acolo se antrenează noua echipă-fanion a României. E o echipă care nu joacă pentru orgolii şi pentru bani, ci pentru vise. Ale lor şi ale noastre.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder