Avertismente ignorate

Japonia, cea de-a treia naţiune economică în ordinea puterii în lume, riscă să devină victima unui şi mai cumplit dezastru decît cel de la Cernobîl, crede VOSGES MATIN. Ziarul consideră că cele întîmplate se datorează şi faptului că omenirea a ignorat avertismentul lansat de sinistrul nuclear din Ucraina în urmă cu un sfert de secol.

În schimb, catastrofa de la Fukushima pare a se plia tot mai mult story-urilor din romanele ştiinţifico-fantastice, în care creaturile încep să se răzvrătească împotriva genitorului lor - observă LA REPUBLIQUE DES PYRENEES. Gazeta îi compară pe specialiştii care încearcă fără succes să curme nenorocirea cu ucenicul vrăjitor.

Dincolo de metafore şi de imaginea stereotipă a japonezilor disciplinaţi şi răbdători, realitatea este însă cumplită. Mocneşte panica şi disperarea, iar exodul din regiunea sinistrată a aruncat arhipelagul într-o dezordine lipsită de precedent.

Şovăielile aliaţilor precum şi teroarea continuă a regimului Ghaddafi riscă să dureze. Cu toate acestea, de la Washington şi pînă la Moscova, domneşte consensul asupra ideii că zilele dictatorului libian sunt numărate - remarcă SALZBURGER NACHRICHTEN spre a adăuga: cu cît mai puţine la număr vor fi aceste zile, cu atît mai bine va fi şi de aceea intervenţia şi ajutorul dat insurgenţilor merită toate eforturile. Orice altceva nu este decît pură ipocrizie, ce duce la amânarea unui nou început, dorit de întreaga lume, care va fi el însuşi, deja, suficient de complicat.

Protejarea populaţiei civile de samavolniciile slujbaşilor lui Ghaddafi se adevereşte mai anevoioasă decît s-ar fi crezut iniţial. Iar alianţa care operează în Libia pare a nu se mai strădui să întreţină impresia că ar respecta cadrul rezoluţiei ONU 1973 opinează cotidianul de extremă stîngă JUNGE WELT din Berlin. Ziarul insinuează din nou, pornind de la concentrarea atacurilor aeriene în zona petroliferă Ras Lanuf, că a devenit cît se poate de clar pentru ce este vărsat sîngele: pentru ţiţei.

Intervenţia din Libia, în pofida succesului politic înregistrat de francezi şi britanici care, pentru prima oară după criza Canalului Suez din 1956, sunt din nou vioara întîi într-o acţiune militară, dezvăluie însă şi slăbiciunile organizaţiilor defensive occidentale.

NATO a avut nevoie de prea mult timp spre a pregăti intervenţia, remarcă GAZETA WYBORCZA, iar statele membre ale Uniunii Europene nu au izbutit să preia comanda în blocada marină. Impotenţa Uniunii şi a Alianţei NATO lansează un semnal dezamăgitor spre ţările care nu fac parte din prima ligă a celor 27, conchide ziarul polonez citat.

Ce mai rămîne dintr-o Europă unită după criza monedei Euro şi a conflictului din Libia? - se întreabă sceptic LA STAMPA din Italia spre a furniza pe dată următorul răspuns: mult în domeniul economic şi prea prea puţin în cel al politicii externe.

Dar pentru ca Europa să intre în posesia unui mecanism de politică externă eficient ar trebui - potrivit opiniei lui Charles Grant, Directorul Centrului pentru Reforme Europene cu sediul la Londra - ca Franţei şi Marii Britanii să li se încredinţeze resortul externelor. Dar nici Italia şi nici Franţa nu doresc să dea un cec în alb unui locatar al edificiului comun, iar conflictul din Libia relevă că o partajare a răspunderii nu consolidează, ci, dimpotrivă, fragilizează Uniunea Europeană.

Pernicioasă este şi amînarea punerii în funcţiune a mecanismului de protejare a zonei monetare euro - consideră DER TAGESSPIEGEL. Ziarul atrage atenţia asupra unor deficienţe care demonstrează că nici de pe urma crizei financiare globale europenii nu au tras învăţămintele de rigoare. Băncile nu sunt recapitalizate corespunzător, testul de stress este mult prea tolerant. În cosecinţă, umbrela de protecţie a monedei euro are găuri iar costurile peticelii vor înăspri climatul deja alterat în sînul Uniunii.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu