Bârna din ochiul universităţilor româneşti

În urmă cu o săptămână, Coaliţia pentru Universităţi Curate a publicat sub forma unui raport topul universităţilor de stat din România, având drept criterii de evaluare transparenţa administrativă, corectitudinea academică şi calitatea guvernanţei şi a managementului financiar. Reunite de aceeaşi intenţie, peste zece organizaţii neguvernamentale au avut, anul trecut, iniţiativa lansării unui asalt împotriva corupţiei din universităţile româneşti. Beneficiind de suportul unor personalităţi prestigioase, precum Andrei Pleşu, Alina Mungiu-Pippidi sau Radu Filipescu, topul alcătuit de Coaliţia pentru Universităţi Curate a aşezat în faţa mediului academic o oglindă clară şi sinceră. Deşi erau previzibile, rezultatele studiului au fost şocante. Niciuna dintre cele 42 de universităţi de stat evaluate nu a întrunit punctajul maxim, dar uimitoare este plasarea pe ultimele locuri a două faimoase instituţii bucureştene: Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Dacă ne facem că nu vedem...

Reacţiile nu au întârziat să apară şi, în ultimele zile, un şuvoi de comunicate de presă a fost emis în special de către acele universităţi criticate pentru lipsa de transparenţă şi comunicarea deficitară. Ministrul Educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu, a acuzat raportul de „abordare cel puţin politică, dacă nu incorectă” fără să-şi argumenteze solid afirmaţiile. Un comunicat emis de conducerea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cotată ca fiind o instituţie de zero stele, reproşează că metodologia de evaluare nu a fost analizată împreună cu universitatea investigată! Mai mult, citată de Mediafax, conducerea Universităţii de Medicină din Bucureşti susţine că nu consideră „ilegal sau imoral accesul tinerilor provenind din familiile de medici în învăţământul medical”. Însă Coaliţia pentru Universităţi Curate critică accesul tinerilor provenind din familii universitare în cadrul aceloraşi instituţii de învăţământ superior în care activează şi rudele lor. Dacă în Statele Unite politicile universitare anti-nepotism sunt aplicate cu stricteţe, o astfel de conduită reprezintă excepţia în România, mai concluzionează raportul.

... înseamnă că boala nu există?

Incapacitatea universităţilor româneşti de a se plasa în topul Shanghai al primelor 500 de universităţi din lume a fost deja subiectul unor multiple lamentaţii. Raportul Coaliţiei pentru Universităţi Curate identifică cu obiectivitate şi fără patimă cauzele acestei impotenţe academice deja permanentizate, oferind profesorilor universitari ocazia unei purificări. Însă deocamdată, majoritatea reacţiilor este descurajatoare, conducerile universităţilor alegând să vadă doar paiul din ochiul Coaliţiei pentru Universităţi Curate.

Între timp, faimosul ministru-plagiator, Mircea Beuran, a devenit conducător de doctorat şi membru în Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti.

Autor: Vlad Mixich