Băiat rău, băiat bun

Poate că nu aduc fericirea, dar cu certitudine banii te pot ajuta să scapi de povara trecutului. Acest lucru a fost cât se poate de limpede confirmat de liderul libian, Muammar Gaddafi, care a plătit nu mai puţin de 2,8 miliarde de dolari despăgubire rudelor victimelor a două atentate teroriste - cel care a provocat moartea a 270 de persoane în urma urma prăbuşirii unei aeronave a companiei PanAm deasupra localităţii scoţiene Lockerbie şi un altul petrecut într-o discotecă berlineză.

La Naţiunile Unite, gestul lui Gaddafi pare a fi cufundat în uitare trecutul terorist al liderului libian. La rândul lor, Statele Unite au respirat uşurate la auzul veştii că Libia renunţă la armele de distrugere în masă. În 2003, sancţiunile împotriva Libiei au fost anulate. Apoi, un an mai târziu, costumat într-o uniformă militară exotică, Gaddafi îi vizita pe Tony Blair, la acea vreme premier al Marii Britanii, pe preşedintele francez Jacques Chirac şi pe şeful guvernului german, Gerhard Schröder.

"După cum ştiţi cu toţii, această ţară s-a schimbat, iar acest lucru este salutar. Sigur că nu putem compara situaţia din Libia cu situaţia noastră de aici de acasă, însă direcţia urmată este cea corectă. Mai cred, de asemenea, că este în interesul comunităţii internaţionale să includă Libia în rândurile ei", declara la acea vreme fostul şef al cancelariei de la Berlin.

Fără îndoială că europenii sunt foarte interesaţi de bogatele rezerve de ţiţei ale Libiei. Marile concerne energetice din Europa au investit masiv în deşertul libian. Muammar al Gaddafi, care şi-a asigurat puterea plasând diverse rude şi persoane apropiate în structuriile armatei, vizita Uniunea Europeană în 2004, înnoptând în deja cunoscutul său cort, însoţit de o întreaga gardă de femei frumoase.

Acum şase ani, Gaddafi explica susţinerea oferită teroriştilor astfel: "Ne-am făcut datoria. Am antrenat luptătorii pentru libertate pentru ca ei să poată dobândi libertatea lor. Noi credeam la acea vreme ca aceasta este datoria noastră".

Din punct de vedere comercial, poate cele mai profitabile afaceri cu statul libian le desfăşoară Italia, fosta putere colonială. Numeroase companii italiene şi-au deschis filiale în Libia, ţară care la rândul ei deţine acţiuni în multe concerne din Italia. Mai mult, compania petrolieră de stat Tamoil a dezvoltat o reţea de benzinării în sudul continentului european.

Apoi, în 2006, UE şi Libia au semnat un acord de cooperare menit a opri valul de emigranţi africani în faţa porţilor Europei. Altfel spus, libienii urmau să întoarcă din drum zecile sau chiar sutele de ambarcaţiuni ticsite cu oameni care voiau să ajungă pe tărâm european. Pentru semnarea acestui parteneriat, Libia a încasat 50 de milioane de euro. De altfel, Gaddafi a tot cerut Uniunii Europene, din când în când, mai multe miliarde de euro, ameninţând că va permite emigranţilor să ia cu asalt Europa.

Relaţiile Libiei cu UE s-au îmbunătăţit imediat după ce Gaddafi a consimţit să elibereze o soră medicală de naţionalitate bulgară aflată pe nedrept într-o închisoare libiană. Nu doar Franţa şi Italia au făcut afaceri bune cu Libia, ci şi Germania. Circa 10% din ţiţeiul consumat în Germania provine din Libia.

Autor: Bernd Riegert / Vlad Draghicescu

Redactor: Cristian Stefanescu