Bătălia pentru Roşia Montană

Preşedintele companiei canadiene Gabriel Resources, care a iniţiat proiectul minier de la Roşia Montană, a declarat imediat că decizia Ministerului Mediului de a suspenda procesul de autorizare este "scandaloasă".

Ministrul Mediului, Attila Korodi, explicase în această dimineaţă că: "procesul de autorizare nu va continua decît în momentul în care procesul intentat împotriva societăţii miniere se va fi încheiat”.

E vorba de un proces intentat de “Alburnus maior”, o asociaţie a locuitorilor din Roşia Montană care se opun distrugerii zonei şi care a contestat în Justiţie valabilitatea certificatului de urbanism obţinut de Gabriel Resources. Preşedintele acestei companii, Alan Hill, a mai spus că, după părerea lui, Ministerul Mediului nesocoteşte legislaţia ţării şi că se substituie Justiţiei.

Distrugeri ecologice incalculabile

Totuşi, în ciuda protestelor celor care patronează proiectul minier, Ministerul mediului nu a făcut nimic spectaculos. Procedurile de autorizare - şi care constau într-o serie lungă de formalităţi - au mai fost suspendate şi de predecesoarea ministrului actual, Sulfina Barbu, dar asta nu a însemnat stoparea priectului, ci doar o amînare a lui.

Pe scurt, la Roşia Montană, această companie canadiană, care deţine 80% din acţiuni, intenţionează să aplice o tehnologie cu cianuri pentru extragerea ultimelor resurse de aur. Acest lucru înseamnă însă măcinarea unui întreg munte şi tratarea chimică a rocilor. Potrivit proiectului, întreaga localitate Roşia Montană, cu casele sale dintre care unele datează din secolul al XVI-lea, cu bisericile şi cimitirele sale, va fi ştearsă de pe faţa pămîntului. Vor fi în acelaşi timp distruse şi vechile galerii din antichitatea romană, adică cele mai vechi vestigii din epoca în care a început exploatarea aurului în Munţii Apuseni. Desigur distrugerile ecologice vor fi şi ele incalculabile.

Argumente împotriva proiectului

Împotriva acestui proiect, la care statul român participă cu 19,3% prin vechea societate minieră Minvest Deva, au fost formulate pînă acum patru categorii de argumente.

În primul rînd e vorba de argumentele de ordin legal. Mai multe organizaţii civice au semnalat că unele avize emise pînă în prezent au fost obţinute în mod nebulos şi fără respectarea condiţiilor legale. Există suspiciunea generalizată că Gabriel Resources a mobilizat enorme sume de bani pentru a cumpăra bunăvoinţa celor implicaţi în eliberarea diferitelor avize, dar şi a acelora care pot influenţa opinia publică.

În al doilea rînd e vorba de argumentul conservator, cel care pledează pentru conservarea tradiţiei. Acest argument este invocat spontan de localnicii de la Roşia Montană care nu vor să-şi părăsească casele şi modul de viaţă, dar în mod elaborat şi de o seamă de intelectuali conservatori cu influenţă în societatea românească.

În al treilea rînd, dar cu o importanţă cel puţin egală, întîlnim argumentul ecologic, pe care l-au invocat cu materiale documentare ample specialiştii din cadrul Academiei Române. Aceste studii, care prin gradul lor înalt de specializare nu pot fi difuzate la televiziune, au pus în lumină efectele dezastruoase şi ireparabile ale proiectului minier.

În sfîrşit, ultimul argument este acela creştin. Recent, mitropolitul ortodox al Clujului, Bartolomeu Anania, a criticat sever acest proiect, dar în cadrul Bisericii ortodoxe există un curent mai larg care dezaprobă proiectul cu argumente teologice. E vorba de justificarea preocupărilor ecologice contemporane din perspectivă creştină care îl face pe om răspunzător de salvarea naturii privită ca o creaţie a lui Dumnezeu.

S-a realizat aşadar o mai largă coaliţie împotriva proiectului de la Roşia Montană la care se adaugă şi militanţii ecologişti radicali cum sînt cei de la Green Peace.

Gabriel Resources contraataca

Recent, Alan Hill, preşedintele companiei miniere,vizibil incomodat de opoziţia tot mai pronunţată, a declanşat un atac virulent împotriva oponenţilor săi, susţinînd la televiziunea publică din România că aceştia ar fi pilotaţi de iredentismul maghiar. Alan Hill, ca să obţină mai multă credibilitate în faţa celor nepreveniţi, s-a referit cu predilecţie la Fundaţia Soros din România care, în opinia lui, ar avea coincidenţe cu interesele unor cercuri maghiare antiromâneşti. Argumentul său ar fi avut poate ecou popular prin anii ‘90, dar astăzi spaima de iredentismul maghiar este pe cale de vindecare.

În jurul acestui proiect se da încă o bătălie surdă, cu implicaţii politice încă nelămurite. Faptul că în pofida atîtor argumente cu greutate, Ministerul Mediului din România se mulţumeşte să suspende temporar procedura de avizare, dar nu interzice proiectul minier cu totul ridică mari semne de întrebare.