Bătrânii, munca şi sistemul de pensii

Un studiu OECD a documentat recent acest fenomen. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, procentajul cetăţenilor de peste 60 de ani care continuă să lucreze a crescut în Republica Federală de la 21,4 la sută la peste 44 de procente.

În comparaţie cu alte state membre ale OECD, Germania se situează în partea de sus a listei. Faptul că în landurile germane numărul celor care încearcă să se menţină activi şi după împlinirea a 60 de ani s-a dublat în ultimul deceniu ridică o serie de întrebări. Li s-au pus lui Bernhard Switaiski şi Klaus von Holt, doi germani care, deşi au depăşit 60 de ani nu au de gând să-şi abandoneze slujbele, de care sunt pe deplin satisfăcuţi.

Primul intermediază obţinerea de joburi, celde-al doilea a primit recent un nou loc de muncă. Potrivit lui von Holt, „ mulţi oameni se tem de o reducere substanţială a veniturilor lor, de îndată ce ies la pensie, de aceea încearcă să amâne acest moment cât mai mult”.

În ce-l priveşte, nu acesta e motivul pentru care doreşte să muncească în continuare. „Ar fi fost păcat să se piardă experienţa de care dispun”. La 62 de ani, aristocratul german a primit o funcţie vremelnică de cercetător la Institutul de Studiere a Bolilor Neurodegenerative din Bonn.

Bernhard Switaiski e cu doi ani mai în vârstă. La 64 de ani e consilier la Oficiul Braţelor de Muncă din Bonn. Unde lucrează cu un program cu termen redus, de numai 19 ore pe săptămână, pentru a se putea dedica în restul timpului şi soţiei sale grav bolnave.

Lui Switaiski nu-i e frică de gaura neagră care se instalează în viaţa multora după ieşirea la pensie, la 65 de ani. La 64 de ani Switaiski e foarte activ întrucât a preluat mai multe funcţii onorifice şi are mulţi prieteni şi cunoscuţi.

În Germania speranţa de viaţă a crescut cu aproximativ un deceniu, din 1960 încoace. Faza vieţii fără muncă a crescut deci în mod considerabil. Sistemul de pensii germani mai are însă şi altă problemă. E vorba de chestiunea demografică, respectiv de rata scăzută a naşterilor înregistrate în Germania.

În opinia lui Switaiski şi a multor altora, trebuie făcut totul pentru a se reduce intervalul cuprins între ieşirea la pensie şi moarte. Altfel nu se va putea finanţa sistemul de pensii. Iar reducerea lor drastică va deveni inevitabilă.

Or, Germania şi-a permis prea multă vreme luxul de a-şi trimite prematur la pensie oamenii mai vârstnici. S-a argumentat că această ieşire timpurie din activitate ar amplifica şansele tinerilor de a scăpa de şomaj.

Din păcate, oamenii în vârstă care doresc să continue să lucreze, respectiv reintră în activitate după o pauză, se văd adesea discriminaţi şi nevoiţi să ocupe funcţii situate mult sub nivelul lor de calificare.