Bacalaureatul catodic

Ele indică, în schimb, în ce hal de fragilitate, derută şi iritare a ajuns societatea românească. Ce mare tragedie, în fond, că un număr imens de elevi n-au ştiut să ilustreze ideea de „intelectual” decât cu figurile a doi ţărani săraci? Ceea ce fac elevii în anul de graţie 2006 face societatea românească de şaisprezece ani. Pauperizaţi, lumpenizaţi, marginalizaţi, intelectualii şi ţăranii reprezintă două categorii sociale care s-au scufundat zi după zi, până la completa înnămolire.

Nu vei auzi prea mulţi tineri români spunând că idealul lor de viaţă e să devină „intelectuali”. După cum am serioase dubii că măcar unul din junii care o sorb din ochi la televizor pe congenera lor, Monica Gabor, n-au altă aspiraţie decât săparea câmpului sau creşterea animalelor. Oricâte încălţări de cow-boy asortate la fustele super-mini va etala viitoarea doamnă Columbeanu, nu la meseria de fermier te trimite cu gândul!

Fireşte că e regretabil că nişte tineri de aproape douăzeci de ani nu sunt capabili să facă distincţia între categoriile şi păturile sociale. Dar felul lor de a raţiona nu e consecinţa tâmpeniei — cum am auzit spunându-se fără jenă , cât a talmeş-balmeşului ideologic-bijniţăresc la care suntem martori de la căderea lui Ceauşescu încoace. Nu cred că „bacalaureaţii” lui 2006 sunt mai puţin inteligenţi decât cei de acum douăzeci de ani, oricâte exemple de incultură mi s-ar aduce. După cum nu văd nimic rău în faptul că sute de mii de români sunt fascinaţi de personajul numit Monica Gabor — ajunsă şi ea, acest an, la vârsta examenului de bacalaureat — şi de viaţa pe care o duce. Pe cine să admire, în fond? Bietele femei care dau cu sapa pe lângă şosea? Profesoara de limba română, acrită înainte de vreme, prost îmbrăcată şi cu tocurile pantofilor scâlciaţi? Tot ce putem să le spunem celor care îşi doresc să-l înlocuiască fie şi câteva ore pe placidul Iri Columbeanu e să fie atenţi: Monica te costă de te usucă! Aşa că înainte de a te visa la braţul ei, ar trebui să ai conturile bine rotunjite şi timp berechet pentru a-i veghea raitele prin marile magazine de modă ale planetei.

Să nu ne iluzionăm, însă, că dacă o întreagă generaţie de elevi îi preferă pe Moromete şi Ion lui Ştefan Gheorghidiu — cum s-ar putea îneţelege din comentariile acrite a diverşi reprezentanţi ai inspectoratelor şcolare şi ai ministerului — ne merge mai bine. Pentru generaţia actuală, ambele categorii sunt indiferente. După cum nu văd nimic rău în a-ţi lua drept model un personaj care abia a păşit în viaţă şi e copleşit de succes, notorietate, bani. Pentru că, să fie limpede: nu e chiar la îndemâna oricui să fii Monica Gabor! Iar faptul că ea a încheiat bacalaureatul cu o notă foarte bună, 9,28, ar trebui să-i pună pe gânduri pe toţi cei care-şi imaginează că dacă l-ai citit pe Camil Petrescu ai dobândit automat accesul la marile oportunităţi ale planetei.

Una peste alta, concluzia acestui bacalaureat de pomină este că au dispărut criteriile tradiţionale de identificare a elevilor: poţi fi un ochelarist interesat doar de studiu, dar incapabil să faci distincţia între un ţăran şi un intelectual, dar poţi fi şi o starletă cu forme fizice superlative şi să ştii că, indiferent dacă eşti intelectual sau ţăran, important e să apari la televizor!