Bagdad: transfer de putere sau continuitate?

Ghasi Maschal Adschil el Jawer, actualul şef al consiliului provizoriu de la Bagdad, a fost desemnat preşedinte al Irakului, cu patru săptămâni înaintea plănuitului transfer de putere către un regim irakian de tranziţie. Reprezentantul ONU la Bagdad, Lakhdar Brahimi, a confirmat nominalizarea lui el Jawer şi a anunţat că restul membrilor Cabinetului urmează să fie desemnaţi ulterior. Favoritul americanilor, Aidnan Paceaci (în vârstă de 81 de ani), s-a retras din cursa pentru şefia statului în favoarea mult mai tânărului inginer constructor din Mossul, sunitul el Jawer (45 de ani). Vicepreşedinţi interimari sunt şiitul Ibrahim el Jafari şi kurdul Ruş Şavis. În fine, premierul este, deja, cunoscut – şiitul apropiat serviciilor secrete americane Iyad Allawi.

Desemnarea preşedintelui intermiar nu semnifică, însă, şi sfârşitul disputei în jurul componenţei staff-ului administraţiei de la Bagdad. Cert este, însă, că actualul consiliu impus de Statele Unite nu va intra literalmente în istorie. Allawi, de exemplu, este unul care trece dintr-o instanţă într-alta. Mulţi dintre membrii actualei puteri provizorii depun eforturi vizibile de a preua funcţii şi în administraţia de tranziţie. Poate din absenţa unei alternative, poate, pur şi simplu, pentru că s-au îndrăgostit de putere. Cert este că ei reprezintă toate grupurile etnice şi religioase prezente în Irak. Iar faptul că majoritatea au fost desemnaţi, cu un an în urmă, de Statele Unite nici nu este chiar un detaliu descalificant. Aşa cum era de aşteptat ca trupele coaliţiei conduse de americani să nominalizeze oameni cu care pot coopera, la fel se va întâmpla şi în cazul administraţiei de tranziţie. Probabil că la fel va arăta puterea de la Bagdad şi după primele alegeri aşa-zis libere, de anul viitor. Şi, tot aşa, mai departe, până la retragerea trupelor străine.

Sigur, reprezentanţii băştinaşi ai puterii de la Bagdad au început să exprime opinii critice la adresa americanilor. Doar simt şi ei nevoia de a deveni noua elită de la Bagdad.

Aşadar, cu nominalizarea lui el Jawer începe o perioadă în care accentul se va pune pe rolul Naţiunilor Unite în Naţiunilor Unite în Irak. Începe, însă, nu sub semnul unui transfer al puterii ci, mai degrabă, al continuităţii. Continuitate politică. Dar, oare, şi a neliniştilor şi terorii?