Cursa înarmării în Croaţia şi Serbia

Se anunţă o luptă a abrevierilor : M270 MLRS împotriva S-300. Ceea ce pare a fi scenariul celui mai recent episod din "Star Wars" este, de fapt, o continuare a antagonismului încă foarte viu între cele două țări balcanice - Croația și Serbia.

Încă de la jumătatea lunii octombrie, Ministerul Apărării din Croaţia a dorit să obţină 16 sisteme de artilerie aflate în arsenalul militar american. Un fapt deloc neobişnuit, de vreme ce Pentagonul livrează în mod regulat echipament militar partenerului său NATO. Doar că, potrivit unor informaţii apărute în presă, Croaţia tânjeşte simultan şi după proiectile balistice pentru lansatoare de rachete, cu o rază de acţiune de 300 de km. "Armament puternic, apt să strice echilibrul în zonă", scrie cotidianul croat de mare tiraj, Jutarnji list.

Serbia s-a simţit şi ea abordată. Croații nu şi-au luat arme pentru a le expune la muzeu, a declarat prim-ministrul sârb, Aleksandar Vucic. Cu lansatoarele de rachete americane, țara vecină ar putea lovi, teoretic, orice loc din centrul Serbiei. "Dar noi nu vom fi deloc o țintă ușoară", a spus Vucic la începutul acestei săptămâni în cadrul unei întâlniri cu vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, la Belgrad.

În conformitate cu actuala discuţie despre "cursa înarmărilor", înaltul oficial de la Kremlin a prezentat gazdei sale sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-300. Având în vedere loviturile aeriene ale NATO împotriva Serbiei din 1999, această armă se bucură de o reputație aproape mitică. Nu puţini sârbi spun că altfel ar fi stat lucrurile atunci, dacă Rusia ar fi livrat acest sistem de apărare armatei din Serbia.

Fără dragoste între vecini

Așa-numita cursă a înarmărilor între foștii inamici de război Croația și Serbia este mai degrabă o farsă, a declarat Ljubodrag Stojadinović, analist militar din Belgrad pentru cotidianul Politika. "Proiectilele sunt verbale, iar posibilitatea unui conflict armat este destul de scăzută. Acesta este doar un fel de război psihologic în stil balcanic", a spus Stojadinović pentru DW. La concluzii similare a ajuns şi expertul în sociologie de război Ozren Žunec. Nici Croaţia, nici Serbia nu au motive politice, economice, etice sau de altă natură pentru a degrada relațiile bilaterale. "Posibilele afaceri cu arme sunt parțial umflate artificial de presă. Unii politicieni au sesizat posibilitatea de a puncta pe marginea acestui subiect", crede Žunec.

Răţoirea la țara vecină nu este o tactică politică deloc nouă, iar ea urmăreşte câştigarea electoratului naționalist. Recent, ministrul sârb de externe, Ivica Dacic, s-a amestecat într-un mod inedit în cadrul dezbaterii: "Croaţi! Vă respectăm ca vecini, dar nu vă iubim. Vă iubim la fel ca pe Papua Noua Guinee".

Răspunsul nu a întârziat. Ministrul croat al apărării, Ante Kotromanović, a amintit că, în anii '90, ministrul sârb Dacic și premierul Vucic au susținut și aplaudat războiul. "Serbia se gândește că este capabilă să adere la UE și să continue cooperarea cu Rusia? Nu prea este!", a spus demnitarul croat către colegii sârbi.

Demonstraţie de putere SUA-Rusia?

Unii observatori văd în nou-apărutul conflict și accente tragicomice. Două țări balcanice sărace se bat cu cărămida în piept şi se laudă cu armele de ultimă generaţie ale marilor puteri - cu toate că nu este deloc sigur că aceste arme chiar vor veni vreodată. Analistulului politic croat Tomislav Jakić acest lucru i se pare mai puţin amuzant, pentru că, spune el, pe fundal se simte confruntarea geostrategică între SUA și Rusia. "Acest lucru face un rău atât Croației cât şi Serbiei și întregii regiuni. Actorii care acum încep această cursă în ambele state, ar trebui să fie conștienți consecinţe", a declarat Jakić pentru DW.

Experții în securitate nu exclud că SUA ar putea înarma Croația în încercarea de a determina Serbia, ţară sceptică faţă de NATO şi prietenoasă cu Rusia, să îşi reconsidere poziţia faţă de integrarea euro-atlantică. În prezent, Serbia şi Bosnia-Herțegovina sunt singurele lacune ale NATO în Balcani. Toate celelalte țări sunt fie membre, fie pe cale de a adera la Alianţa Nord-Atlantică.